Maxim din Adrianopol

Sfântul Mucenic Maxim din Adrianopol a fost mucenic în Adrianopol, pe teritoriul Turciei de azi, în vremea prigoanei împăratului Maximian Galeriu. A murit în 310. Este cinstit de Biserica Ortodoxă și de Biserica Catolică; după izvorul rus, Biserica Catolică îl pomenește la 15 septembrie, iar Biserica Ortodoxă în zile care depind de anul bisect.

S-⁠a născut în a doua jumătate a veacului al III-⁠lea la Marcianopolis, într-⁠o familie aristocratică. Împreună cu o altă femeie nobilă, Asclepiada (Asclepiodota), a primit creștinismul, devenind pildă de viață cucernică și de propovăduire a Evangheliei între păgânii din oraș, dintre care mulți le-⁠au urmat pilda, crezând în Hristos și primind Botezul.

În 310, în vremea prigoanei ridicate sub împăratul Maximian Galeriu, Maxim și Asclepiada au fost prinși din porunca guvernatorului Traciei, Tiris, care încerca să-⁠i silească prin chinuri să se lepede de credința creștină. Pentru cei închiși a mijlocit un alt locuitor din Marcianopolis, Teodot, care, tot din porunca guvernatorului Tiris, a fost supus la grele chinuri și apoi închis în temniță împreună cu Maxim și Asclepiada. Făcând o călătorie la Adrianopol, guvernatorul Tiris i-⁠a luat cu el pe prizonieri și a făcut acolo în văzul tuturor chinuri și mai mari, dar, neizbutind ce voia, a poruncit să li se taie capul lui Maxim, lui Teodot și Asclepiadei în locul numit Saltis, lângă cetatea Filipopolis. După o tradiție orală, curând după omorârea mucenicilor, guvernatorul Tiris însuși a murit lovit de fulger chiar în scaunul de judecată.