Nichita Gotul

Sfântul Mare Mucenic Nichita Gotul a fost un ostaș got din veacul al IV-⁠lea, ars de viu pentru credința în Hristos în jurul anului 372, în prigoana pornită de Atanaric, căpetenia vizigoților. Este cinstit mai ales în Biserica Ortodoxă. Se pomenește la 15 septembrie.

S-⁠a născut și a trăit pe malurile Dunării, în ținuturile de azi ale României, dintr-⁠o familie de neam ales. A primit botezul și învățătura creștină de la Teofil, episcopul Goției, părtaș la Sinodul I Ecumenic, probabil atunci și numele grecesc Nichita. Împreună cu episcopul Ulfila, care a alcătuit alfabetul got, a lucrat mult la răspândirea credinței printre ai săi. Păgânii goți s-⁠au împotrivit creștinismului, ceea ce a dus la o luptă între triburi; Nichita a luptat în oastea creștinului Fritigern împotriva păgânului Atanaric. După înfrângerea lui Atanaric, a lucrat cu râvnă printre goți, dar după câțiva ani Atanaric s-⁠a întors, l-⁠a învins pe Fritigern și a reînnoit prigoana. Nichita a continuat să propovăduiască și l-⁠a mustrat pe Atanaric; viața vede în prigoană lucrarea diavolului.

A fost prins și chinuit în multe feluri, dar chinurile prin care voiau să-⁠l facă să se lepede nu au avut izbândă, iar însuși chinuitorul se mira că nu poate pleca la necredința lui pe un singur rob al lui Hristos, neclintit ca un stâlp. După Patimile lui, diavolul, în chip de înger, l-⁠a îndemnat să aducă jertfă zeilor păgâni ca să-⁠și scape viața; Nichita l-⁠a pus pe fugă prin rugăciune, ajutat de Arhanghelul Mihail. A fost osândit la rug în anul 372, în ținuturile de azi ale Basarabiei; după viață, focul nu i-⁠a ars trupul. Trupul rămas fără îngropare a fost găsit curând de prietenul lui, Marian, care l-⁠a dus în cetatea sa natală, Mopsuestia din Cilicia, unde a ridicat o biserică; la mormânt s-⁠au făcut minuni și vindecări. Mai târziu moaștele au fost mutate la Constantinopol, iar o parte, mâna sfântului, la mănăstirea Visoki Dečani din Serbia. Viața lui, alcătuită de Simeon Metafrastul, a devenit canonică odată cu lepădarea de către Biserică a vieții apocrife a lui Nichita Izgonitorul de demoni, cinstit în aceeași zi; în iconografia rusă chipurile celor doi se amestecă uneori.

Biserici și mănăstiri îi poartă numele în Grecia, Rusia, Ucraina, Serbia, Macedonia și Cipru. Din cinstirea lui în Evul Mediu s-⁠au născut formele slave ale numelui, Nikita, Mîkîta și Mikita. Este rugat pentru ocrotirea copiilor de neputințe din naștere. Se mai spune că în Manasija, în Serbia, o frescă înfățișează pe trei sfinți ostași, între care Nichita, cu sabia în mână.