Dimitrie Rozanov

Sfântul Sfințit Mucenic Dimitrie Rozanov, preot, s-⁠a născut la 15 august 1890 la Moscova, în familia preotului Ioan Petrovici Rozanov, și a primit cununa muceniciei prin împușcare la 25 noiembrie 1937, la Butovo, lângă Moscova. Este pomenit la 25 noiembrie, la 29 mai, în Soborul noilor mucenici de la Butovo, și la 5 septembrie, în Soborul sfinților Moscovei.

Tatăl lui a slujit la una din bisericile Moscovei până la moarte, în 1920. În 1911 Dimitrie a terminat seminarul din Moscova și în 1912 a fost hirotonit diacon la biserica din satul Șestakovo, ținutul Glinsk, gubernia Ekaterinoslav. În 1914 a fost mutat la o biserică din Moscova și făcut protodiacon. În 1919 a fost hirotonit preot și a slujit apoi la biserica Sfinților Mucenici Flor și Lavru din Zațep. La 1 ianuarie 1933 a fost arestat împreună cu preoții, diaconul și membrii consiliului parohial ai bisericii Sfinților Flor și Lavru; toți au fost închiși la Butîrka. Puterea l-⁠a învinuit că a fost participant la o grupare contrarevoluționară de bisericești, ai cărei membri făceau adunări în care se discuta în duh antisovietic politica puterii și se spuneau anecdote antisovietice. Părintele a răspuns că în prezența lui nu s-⁠au făcut discuții antisovietice și că, vizitând casele enoriașilor și săvârșind slujbe, nu a vorbit niciodată despre politică. La un alt interogatoriu, anchetatorul, sperând să afle date compromițătoare, l-⁠a întrebat dacă îl cunoaște pe arhimandritul Filaret Studinikin, iar el a răspuns că da, că acesta a slujit în Iusupovo și s-⁠a mutat acum în ținutul Volokolamsk. La 10 februarie, la ultimul interogatoriu, a spus că nu are nimic nou de adăugat. La 15 martie 1933 Consfătuirea Specială a OGPU l-⁠a osândit la trei ani de surghiun în Regiunea de Nord.

Surghiunul și l-⁠a ispășit la Kargopol, unde l-⁠a cunoscut pe protoiereul Alexandru Zverev. După terminarea surghiunului, părintele Alexandru l-⁠a invitat să trăiască în raionul Volokolamsk, unde slujea împreună cu preotul Pavel Andreev la biserica Nașterii Maicii Domnului din satul Vozmișce. Nu era atunci loc liber de preot în protopopiat și părintele Dimitrie, așezat la Vozmișce în așteptarea unui loc, s-⁠a angajat împachetător la artela de croitorie Șveinik din Volokolamsk și slujea, când putea, la biserica Nașterii Maicii Domnului, împreună cu protoiereii Pavel și Alexandru. La 8 octombrie 1937 puterea l-⁠a arestat și l-⁠a închis la Volokolamsk. Preotul a fost învinuit că a propus să se scrie pe panglica unei coroane funerare pentru un membru răposat al artelei cuvântul tovarăș, iar acela fusese în trecut, după părerea puterii, chiabur, și propunerea a fost socotită contrarevoluționară. La 10 octombrie anchetatorul l-⁠a întrebat, iar el a spus că a propus textul: lui Alexei Ksenofontovici Kuvarov, de la tovarășii recunoscători. A negat orice vorbă contrarevoluționară și antisovietică, a negat că ar fi luat parte la adunări de popi și călugărițe și că ar fi făcut agitație între colhoznici. La 27 octombrie a fost chemat iar și i s-⁠a pus o singură întrebare, dacă se recunoaște vinovat de activitate antisovietică, iar el a răspuns că nu. La 14 noiembrie 1937 troica NKVD l-⁠a osândit la moarte. Preotul Dimitrie Rozanov a fost împușcat la 25 noiembrie 1937 și îngropat într-⁠o groapă comună necunoscută, pe poligonul de la Butovo.