Diodot din Melitene

Sfântul Mucenic Diodot din Melitene a fost unul dintre cei treizeci și trei de creștini care au pătimit la Melitene împreună cu Sfântul Mucenic Ieron, în vremea împăraților Dioclețian și Maximian. Se pomenesc la 20 noiembrie. Despre Diodot nu se spune nimic aparte; mai jos este povestită întâmplarea lor.

Ieron

Ieron s-⁠a născut în orașul Tiana, în a doua, Marea Capadocie, dintr-⁠o mamă cucernică, Stratonica. Aflând că locuitorii Armeniei și Capadociei refuză, împotriva decretelor, să se închine idolilor, împărații i-⁠au trimis pe doi bărbați cruzi, Agricolau în Armenia și Lisias în Capadocia, cu porunca să omoare pe toți creștinii care nu vor să se închine idolilor și să înroleze în oaste pe toți bărbații și tinerii puternici. Lisias a aflat de Ieron ca de un om sănătos, puternic și de o deosebită vitejie și a trimis ostași să-⁠l ia. Ieron, aflând că este luat în oaste, a refuzat, socotind păgubitor pentru un creștin să fie împreună cu idolatrii, iar când ostașii au vrut să-⁠l ia cu sila, a apucat un copac și i-⁠a bătut, făcându-⁠i să fugă, cum fugăresc leul iezii. Ostașii s-⁠au adunat iarăși și au venit mai mulți. Ieron, cu optsprezece bărbați creștini, s-⁠a ascuns într-⁠o peșteră și a respins asediatorii. Căpetenia a trimis la el un prieten, Chiriac, care a sfătuit pe ostași să se retragă, pentru că pe Ieron se poate lua doar cu blândețe, și l-⁠a înduplecat pe Ieron să meargă să se înroleze. Ieron s-⁠a dus acasă, la mama lui, o văduvă bătrână și oarbă, care a plâns, numindu-⁠l sprijinul bătrâneții ei și lumina ochilor ei orbi. Luându-⁠și rămas-⁠bun, Ieron a luat cu el o rudă, pe Victor, și a pornit spre Melitene cu ostașii, însoțit de rudele lui, Matronian și Antonie, și de alți credincioși. Noaptea, în drum, un bărbat în veșminte albe i-⁠a vestit blând că merge pe drum drept, pentru că merge să lupte pentru Împăratul ceresc și că în curând va trece la El. Ieron a spus tovarășilor că a aflat taina bunăvoinței lui Dumnezeu față de el și că merge cu bucurie, și că singura lui grijă este mama lui, pe care o încredințează lui Hristos, Tatăl orfanilor și al văduvelor.

La Melitene

La Melitene, Ieron, împreună cu alți treizeci și trei de creștini, a fost închis în temniță. Acolo le-⁠a spus tovarășilor să nu se închine idolilor, ci să aducă jertfă de laudă adevăratului Dumnezeu, și ei au primit cu bucurie. Lisias i-⁠a întrebat dimineața, iar sfinții au mărturisit că se închină Creatorului cerului și al pământului. Ieron a recunoscut că i-⁠a bătut pe ostași și Lisias a poruncit să i se taie mâna până la cot, iar pe ceilalți să-⁠i bată fără milă. Au fost aruncați iar în temniță și au mulțumit lui Dumnezeu. Dar Victor, rudă a lui Ieron, slăbit de bătăi și temându-⁠se de mai rău, l-⁠a chemat pe slujbașul care ținea lista creștinilor și l-⁠a rugat să-⁠i șteargă numele, făgăduindu-⁠i o moșie. Slujbașul l-⁠a scos noaptea din temniță, dar Victor a murit curând și a pierdut și averea, și viața, și cununa muceniciei. Ieron a plâns amar și le-⁠a lăsat rudelor, Antonie și Matronian, testamentul lui: averea din Pisidia să o primească sora lui, Teotimia, ca să-⁠l pomenească în ziua morții lui; restul, mama lui, văduva; mâna tăiată să i-⁠o ducă mamei, și ea să ceară prin scrisoare dregătorului Anchirei, Rustic, o casă în Vadisana, unde să fie pusă mâna lui. În ziua a cincea, Lisias i-⁠a judecat iar și, neizbutind să-⁠i înduplece, a poruncit să fie bătuți fără milă cu toiege și apoi osândiți la tăierea capului. Mucenicii au mers la locul execuției cântând: fericiți cei fără prihană în cale, care umblă în legea Domnului. Au îngenuncheat, s-⁠au rugat și li s-⁠au tăiat capetele cu sabia.

Moaștele

Antonie și Matronian au cerut trupul lui Ieron, dar Lisias a refuzat și a cerut pentru cap, drept preț, aur cât cântărește. Un bogat și vestit bărbat, Hrisafie, a dat aurul și a păstrat capul cu cinste. Lisias a început să caute și mâna, dar Antonie și Matronian au fugit noaptea acasă cu mâna sfântului. Trupurile mucenicilor au fost îngropate în taină, într-⁠un loc ascuns, de alți creștini. Stratonica a luat mâna fiului ei, a spălat-⁠o cu lacrimi, a sărutat-⁠o și a pus-⁠o pe ochii ei, bucurându-⁠se că este mama unui mucenic. A așezat mâna în locul pe care el însuși îl arătase. Hrisafie a zidit mai târziu o biserică în locul unde au fost tăiați sfinții și a așezat în ea capul mucenicului.