Dionisie din Efes

Sfântul Dionisie din Efes s-⁠a numărat între cei șapte tineri din Efes: Maximilian, Iamvlih, Martinian, Ioan, Dionisie, Exacustodian, numit și Constantin, și Antonin. Au trăit în veacul al III-⁠lea. Se pomenesc la 17 august și la 4 noiembrie, iar a doua oară la 22 octombrie.

Sfântul Maximilian era fiul dregătorului Efesului, iar ceilalți șase tineri, fiii altor cetățeni de seamă. Erau prieteni din copilărie și toți făceau slujbă militară. Când împăratul Deciu (249-251) a sosit la Efes, a poruncit ca toți cetățenii să se înfățișeze să aducă jertfă zeilor păgâni; pe cei nesupuși îi așteptau chinurile și moartea. Prin pârâ celor ce căutau bunăvoința împăratului, au fost chemați la judecată și cei șapte tineri. Înaintea împăratului au mărturisit credința în Hristos. Li s-⁠au luat îndată însemnele ostășești, brâurile. Dar Deciu i-⁠a lăsat liberi, nădăjduind că își vor schimba hotărârea cât timp el este în campanie. Tinerii au plecat din oraș și s-⁠au ascuns într-⁠o peșteră din muntele Ochlon, unde se rugau, pregătindu-⁠se de mucenicie. Cel mai tânăr, Iamvlih, îmbrăcat în zdrențe de cerșetor, mergea în oraș să cumpere pâine. Odată, în oraș, a auzit că împăratul s-⁠a întors și că ei sunt căutați spre judecată. Maximilian i-⁠a îmbărbătat să iasă din peșteră și să se înfățișeze de bunăvoie. Aflând unde se ascund, împăratul a poruncit să li se zidească intrarea peșterii cu pietre, ca să moară acolo de foame și de sete. Doi dregători care au fost de față la zidirea intrării erau creștini în taină. Dorind să păstreze amintirea sfinților, au pus între pietre o cutie pecetluită, cu două tăblițe de cositor, pe care erau scrise numele celor șapte tineri și împrejurările pătimirii și morții lor.

Somnul minunat

Dar Domnul a adus asupra tinerilor un somn minunat, care a ținut aproape două veacuri. Până atunci prigoanele împotriva creștinilor încetaseră, deși în vremea Sfântului și binecredinciosului împărat Teodosie cel Tânăr (408-450) s-⁠au ivit eretici care tăgăduiau învierea morților la a doua venire a Domnului Iisus Hristos. Atunci Domnul a descoperit taina învierii morților și a vieții viitoare prin cei șapte tineri ai Săi. Stăpânul locului unde se afla muntele Ochlon a început o zidire de piatră, iar lucrătorii au desfăcut intrarea peșterii. Domnul i-⁠a înviat pe tineri, iar ei s-⁠au trezit ca dintr-⁠un somn obișnuit, fără să știe că au trecut aproape două sute de ani. Trupurile și hainele lor erau întregi. Pregătindu-⁠se să primească chinurile, tinerii l-⁠au rugat pe Iamvlih să cumpere iar pâine din oraș, ca să prindă putere. Apropiindu-⁠se de oraș, tânărul a rămas uimit văzând pe poartă Sfânta Cruce. Auzind rostit liber Numele lui Iisus Hristos, a început să se îndoiască dacă a ajuns în orașul lui. Plătind pâinea, a dat negustorului o monedă cu chipul împăratului Deciu și a fost oprit ca cel ce ascunsese o comoară de monede vechi. L-⁠au dus la dregător, la care se afla atunci episcopul Efesului. Ascultând răspunsurile nedumerite ale tânărului, episcopul a înțeles că Dumnezeu descoperă prin el o taină și a mers cu poporul la peșteră. La intrare, episcopul a scos din grămada de pietre cutia pecetluită și a deschis-⁠o. A citit pe tăblițele de cositor numele celor șapte tineri și împrejurările zidirii peșterii din porunca împăratului Deciu. Intrând în peșteră și văzând tinerii vii, toți s-⁠au bucurat și au înțeles că Domnul, prin trezirea lor din somnul lung, descoperă Bisericii taina învierii morților. Curând a venit la Efes împăratul însuși și a vorbit cu tinerii în peșteră. Atunci, în fața tuturor, sfinții tineri și-⁠au plecat capetele la pământ și au adormit iar, de data aceasta până la învierea de obște. Împăratul a vrut să așeze pe fiecare într-⁠o raclă scumpă, dar tinerii i s-⁠au arătat în vis și i-⁠au spus să le lase trupurile în peșteră, pe pământ. În veacul al XII-⁠lea, egumenul rus Daniil, pelerin, a văzut în peșteră moaștele acestor șapte tineri.

A doua pomenire a celor șapte tineri se face la 22 octombrie. După o tradiție intrată în Proloagele rusești, în ziua aceasta tinerii au adormit a doua oară; după o însemnare din Mineiul grecesc din 1870, ei au adormit întâia oară la 4 august și s-⁠au trezit la 22 octombrie. Sfinții tineri sunt pomeniți și în slujba începutului anului bisericesc, la 1 septembrie.