Dionisie Retorul

Sfântul Cuvios Dionisie Retorul și ucenicul său, Sfântul Mitrofan, au fost cei dintâi nevoitori cunoscuți ai Micului Schit Sfânta Ana din Sfântul Munte Athos (Micraiana). Micul Schit este metoc al Marelui Schit Sfânta Ana și se află între Sfânta Ana și Katunakia, pe o pantă stâncoasă, cu puțină verdeață. Are zece colibe (chilii adunate în jurul unei biserici), din care două nu au biserică.

Cei doi sfinți veneau dintr-⁠un metoc al Mănăstirii Studion din Constantinopol, unde Dionisie fusese tuns monah. Dorind o viață de rugăciune și singurătate mai intensă, au părăsit mănăstirea pocăinței lor și au mers în peninsula Athos, așezându-⁠se într-⁠o chilie lângă Karyes spre sfârșitul secolului al XV-⁠lea sau începutul celui de-⁠al XVI-⁠lea. Acolo s-⁠au dedicat rugăciunii, postului și privegherii. Dionisie era cunoscut pentru virtute și înțelepciune, iar mulți ucenici s-⁠au adunat în jurul lui. Pregătirea altora îi lăsa puțin timp pentru propria nevoință și sufletul lui nu avea pace între atâția oameni, așa că împreună cu Mitrofan a plecat în pustia Athosului, în căutarea unei și mai adânci singurătăți. Undeva între Sfânta Ana și Katunakia au găsit o peșteră și au făcut din ea locuința lor. Acesta avea să fie locul viitorului Mic Schit, iar ei au fost primii care s-⁠au așezat acolo. În peștera mică și umilă au viețuit o viață dumnezeiască, egală cu a îngerilor. În nevoințele lor s-⁠au luptat cu nevoia stomacului de hrană și cu nevoia trupului de somn, restrângând atât felul, cât și cantitatea mâncării și timpul de somn, ca să se dăruiască mai mult pocăinței și rugăciunii.

Dionisie a fost cinstit de Marea Biserică din Constantinopol cu rangul de Retor, iar amândoi erau socotiți învățați. Au ajuns însă la o înțelepciune mai mare prin adevărata filosofie a monahismului, „viața după Evanghelie”, și au progresat atât în virtute și sfințenie, încât au devenit învățători ai multor sfinți nevoitori. Mitrofan, ucenic al lui Dionisie, a fost trimis, cu binecuvântarea părinților athoniți și a bătrânului său, să predice Cuvântul lui Dumnezeu în satele din Halkidiki și să slujească drept duhovnic turmei sale din țara sub stăpânire turcă. La întoarcere a făcut cunoscută și o celebră vedenie a iadului și a raiului, văzută de un om numit Dimitrie din Stratonike. Dionisie era un excelent caligraf și scriitor; cărțile lui se află la Marea Lavră și în alte mănăstiri, precum și la Schitul Sfânta Ana. În biblioteca schitului se păstrează un manuscris cu semnătura cuviosului, intitulat „Kouvaras”, un ghid despre cum să folosești și să înveți pe frați, în care descrie arta trezviei lăuntrice și a rugăciunii minții, în care era priceput. A transpus în greacă mai simplă multe scrieri ale Sfinților Părinți, ca să le poată înțelege oamenii de rând. Unele au fost tipărite, dar multe sunt încă nepublicate.

Dionisie a fost admirat de mulți, iar adormirea lui este socotită ceva deosebit în codicele mănăstirilor Dionisiu și Dohiariu. A adormit în pace la 9 iulie 1606, deși alte manuscrise dau 6 octombrie 1596 sau 1602; Mitrofan a plecat la Domnul puțin după el. La Micul Schit Sfânta Ana sunt pomeniți împreună la 9 iulie (stil nou; 22 iulie pe stil vechi), cu solemnitate, în peștera unde a fost odinioară o biserică. Părintele Gherasim de la Micul Schit, imnograf al Marii Biserici în secolul XX, a curățit peștera cu mare trudă, după o arătare și o descoperire a sfinților, și a ridicat o biserică închinată amândurora; din tavanul peșterii picură necontenit apă, pe care părinții o dau pelerinilor drept aghiasmă. Potrivit tradiției, Sfântul Dionisie Retorul este zugrăvit drept, cu fruntea lată, mustață mare și barbă pătrată.