Diuma

Sfântul Ierarh Diuma a fost primul episcop al Merciei, în Anglia, și a adormit în jurul anului 650, după unii cercetători ceva mai târziu. Este pomenit la 7 mai în calendarul nostru. Tot ce se știe despre el vine dintr-⁠o scurtă relatare a lui Beda.

Era irlandez și a fost unul dintre cei patru preoți din Northumbria, împreună cu Cedd, Atta și Betti, care l-⁠au însoțit în Mercia, în 653, pe Peada, fiul regelui Penda, proaspăt botezat. Peada devenise creștin căsătorindu-⁠se cu Alhflaed, fiica regelui Oswiu al Northumbriei, iar preoții urmau să aducă credința creștină în ținut. După moartea lui Penda, Diuma a fost hirotonit episcop de Finan. Se crede că și-⁠a așezat scaunul la Repton; potrivit lui Beda, a fost episcop atât al anglilor din mijloc, cât și al mercienilor. Păstorirea lui a fost rodnică, dar scurtă, iar a murit într-⁠un loc numit in-⁠feppingum, în ținutul anglilor din mijloc, necunoscut astăzi. I-⁠a urmat Ceollach, apoi Trumhere, iar în 669 urmașul Chad a mutat scaunul la Lichfield. O listă din secolul al XI-⁠lea a locurilor de odihnă ale sfinților pomenește un Dioma care se odihnește la Charlbury, în Oxfordshire, semn al unei cinstiri anglo-⁠saxone mai târzii.