Drosida din Roma

Sfânta Muceniță Drosida din Roma a fost fiica împăratului Traian (98-117), prigonitor aprig al creștinilor. În anul 99 acesta a reînnoit o lege mai veche care oprea societățile tainice și atingea pe departe pe creștini, iar în 104 a dat o lege anume împotriva creștinilor; prigoana a ținut de atunci până la sfârșitul domniei lui.

În acel timp trupurile creștinilor uciși rămâneau adesea neîngropate, ca să-⁠i sperie pe ceilalți. Cinci fecioare creștine, Aglaida, Apolinaria, Daria, Mamfusa și Taisia, au luat asupra lor nevoința de a-⁠i îngropa. Duceau pe ascuns trupurile mucenicilor, le ungeau cu miresme, le înfășurau în giulgiuri și le îngropau. Aflând de aceasta, prințesa Drosida, creștină în taină, încă nebotezată, le-⁠a rugat să o ia cu ele. Dar, la sfatul logodnicului ei, Adrian, un înalt dregător al curții, lângă cei uciși s-⁠au pus paznici ca să-⁠i prindă pe cei care îi îngroapă.

În prima noapte au fost prinse Drosida și cele cinci fecioare. Traian, recunoscându-⁠și fiica printre ele, a poruncit să fie ținută deoparte, în nădejdea că se va răzgândi. Celelalte au fost osândite să fie arse într-⁠un cuptor de topit aramă și au primit cununile muceniciei. Din arama amestecată cu cenușa lor s-⁠au făcut trepiede pentru baia nouă a lui Traian, dar cât au stat trepiedele în baie nimeni nu a putut intra: cine trecea pragul cădea mort. Preoții, înțelegând pricina, au sfătuit să fie scoase.

Adrian a propus atunci să fie topite și din ele să se facă cinci statui de fecioare goale, asemenea mucenițelor, pentru batjocură, și să fie puse în fața băii. Traian a încuviințat. După ce statuile au fost așezate, împăratul a văzut în vis cinci miei curați păscând în rai și un păstor care i-⁠a spus că cei pe care voise să-⁠i facă de ocară i-⁠a luat de la el Păstorul cel bun și milostiv și i-⁠a așezat acolo, unde va veni cu vremea și mielușeaua curată Drosida, fiica lui.

Deșteptându-⁠se, Traian s-⁠a înfuriat și a poruncit să se aprindă două cuptoare uriașe, să fie ținute aprinse în fiecare zi, și s-⁠a afișat porunca împăratului: bărbații galileeni, care se închină Celui răstignit, să-⁠și cruțe multe chinuri și să-⁠i cruțe pe ei de osteneală aducând jertfă zeilor, iar cei care nu vor, să se arunce singuri în cuptor. Mulți creștini s-⁠au dus de bunăvoie la chin.

Aflând aceasta, Drosida a hotărât să primească și ea moartea mucenicească. În temniță s-⁠a rugat ca Domnul s-⁠o ajute să iasă neobservată, iar paznicii au adormit. Ajunsă afară, s-⁠a îndreptat spre cuptor, dar s-⁠a gândit că nu poate merge la Dumnezeu fără haina de nuntă, adică fără botez. S-⁠a rugat lui Hristos să o boteze El Însuși prin Duhul Sfânt, s-⁠a uns cu mir sfânt pe care îl luase cu ea și, cufundându-⁠se de trei ori în apă, a rostit: „Se botează roaba lui Dumnezeu Drosida în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh”.

Șapte zile s-⁠a ascuns, în post și rugăciune; în acest timp au găsit-⁠o creștinii și au aflat de la ea toate cele întâmplate. În ziua a opta a mers la cuptorul încins și s-⁠a aruncat în foc.

Sinaxarul o pomenește la 4 aprilie (stil nou).