Edesie din Alexandria

Sfântul Mucenic Edesie al Alexandriei a murit mucenic în 306, în vremea împăratului Galeriu Maximian. A fost fratele Sfântului Amfian. Este pomenit la 2 aprilie în Biserica Ortodoxă, la 8 aprilie în Biserica Romano-⁠Catolică, iar calendarul nostru dă 9 aprilie; zilele nu se potrivesc. Cele două tradiții, apuseană și răsăriteană, spun povestea cu deosebiri.

După Martirologiu, el l-⁠a mustrat public pe un judecător care silea fecioarele creștine să muncească în case de rușine ca să le zdrobească credința, și de aceea a fost chinuit și înecat. Istoricul Eusebiu al Cezareei povestește că Edesie, ca și fratele său, era filosof convertit la creștinism. Poate din pricina cinstei lui între cei învățați, nu s-⁠a temut să-⁠și mărturisească credința înaintea magistraților, pentru care a fost închis de mai multe ori și osândit la muncă în minele din Palestina. După eliberare a căutat singurătatea în Egipt, dar a aflat prigoana de acolo mai aspră sub Hierocles. Edesie s-⁠a revoltat de robirea fecioarelor închinate lui Dumnezeu, silite să muncească în case de rușine, și s-⁠a înfățișat înaintea guvernatorului, de unde a fost prins de soldați, chinuit și înecat. Faptele lui sunt păstrate într-⁠un text caldeean. Povestea este probabil încurcată și poate amestecată cu aceea a filosofului neoplatonic contemporan Edesie.

Potrivit relatării Bisericii răsăritene, Edesie și fratele lui s-⁠au născut la Patara, din părinți păgâni de seamă. Frații s-⁠au convertit pe când studiau la Beirut, au fugit pe ascuns la Cezareea să fie învățați de Pamfil al Cezareei. Se spune că Amfian s-⁠a dat singur muceniciei, având „trup de douăzeci de ani, dar înțelegerea și mărimea sufletului unui om de o sută de ani”. Încercând să oprească pe guvernatorul păgân din ținut să aducă jertfă idolilor, a fost chinuit: i s-⁠au înfășurat picioarele în bumbac și i s-⁠au ars, și a fost aruncat în mare cu o piatră de gât. Edesie a fost pedepsit trimițându-⁠l la o mină de aramă din Palestina, apoi în Egipt. La Alexandria a vorbit împotriva lui Hierocles, care silea „călugărițe, fecioare și femei cucernice” creștine să lucreze alături de desfrânate în case de rușine. Relatarea spune că Edesie l-⁠a lovit pe guvernator, pentru care a fost chinuit și înecat în mare, ca fratele său.

În artă, Edesie este înfățișat naufragiat împreună cu fratele său; pomenirea unei înfățișări cu picioarele învelite în pânză unsă cu untdelemn, înainte de a fi ars de viu, este probabil o oglindire a muceniciei fratelui său în tradiția răsăriteană.