Eupsihie din Cezareea

Sfântul Mucenic Eupsihie din Cezareea Capadociei a fost un creștin tânăr și nobil, osândit la moarte în anul 362, pe vremea împăratului Iulian Apostatul, pentru că a pricinuit dărâmarea unui templu păgân. Biserica Ortodoxă îl pomenește la 9 aprilie (22 aprilie după calendarul nou, în Biserica Sârbă).

Povestirea pare să aibă o temelie istorică, deși scriitorii de mai târziu au împodobit-⁠o cu adaosuri. Sozomen, în „Istoria bisericească”, scriind despre domnia lui Iulian (361 până în 363), spune că Eupsihie, un nobil din Cezareea Capadociei, proaspăt căsătorit, a fost omorât pentru că a pricinuit nimicirea templului Tihei. Arethas al Cezareei amintește și el că Eupsihie era proaspăt căsătorit când a mucenicit. Izvorul sârb adaugă că era de neam ales, dar crescut din copilărie în duh creștinesc, și că și-⁠a luat de soție o fată cu vază. Nici o zi nu a trăit în căsnicie, fiindcă în vremea nunții lui se ținea sărbătoarea cu jertfă către idolul Fortuna. Eupsihie, împreună cu tovarășii lui, a mers și a sfărâmat toți idolii din templu și a dărâmat și templul.

Împăratul s-⁠a mâniat pe toți locuitorii Cezareei, iar cei care au luat parte la dărâmarea templului au fost pedepsiți cu moartea sau cu surghiunul. Potrivit izvorului sârb, Iulian a poruncit ca vinovații să fie tăiați, ca mulți creștini să fie luați în oaste, ca asupra creștinilor să fie pusă o dare uriașă, ca pe cheltuiala lor să fie zidit din nou templul Fortunei și ca orașului să i se ia numele de cinste Cezareea, dat de Claudiu, și să fie numit iar cu vechiul nume, Mazaca.

Redactările de mai târziu au lărgit povestirea. Sinaxarul Constantinopolului spune că a fost pus pe roată și biciuit cumplit, apoi i s-⁠a arătat un înger care l-⁠a întărit. A fost iar atârnat pe roată și biciuit până i s-⁠au văzut măruntaiele, apoi i s-⁠a tăiat capul. În loc de sânge au curs lapte și apă, minune pentru toți cei de față. După izvorul sârb, a fost legat de un copac și chinuit aspru, apoi decapitat, în 362.