Acachie al Amidei

Sfântul Acachie a fost episcop al cetății Amida din Mesopotamia (azi în Turcia) între 400 și 425, în vremea împăratului Teodosie al II-⁠lea. Nu ne-⁠au rămas scrieri de la el, dar viața sa ne este cunoscută din Istoria bisericească a lui Socrate Scolasticul. Biserica îl pomenește ca pe un ierarh milostiv, care și-⁠a vândut vasele sfinte ale Bisericii pentru răscumpărarea prizonierilor.

În jurul anului 422, în timpul unui război cu perșii, ostașii romani nu voiau să înapoieze regelui persan prizonierii pe care îi capturaseră; erau aproape șapte mii de oameni, care piereau de foame în ținutul pustiit al Azazenei și ținuți în Amida. Regele Persiei era tulburat de această stare. Acachie, mișcat de milă, a socotit că lucrul nu trebuie lăsat. A adunat clerul și le-⁠a zis: „Dumnezeul nostru, frații mei, nu are nevoie nici de blide, nici de pahare, căci nu mănâncă și nu bea și nu duce lipsă de nimic. Deoarece Biserica are, din darurile credincioșilor, multe vase de aur și de argint, se cuvine să le vindem, ca din banii strânși să putem răscumpăra prizonierii și să-⁠i hrănim”. A poruncit să se topească vasele și, cu banii luați, a plătit ostașilor răscumpărarea; i-⁠a hrănit, i-⁠a îmbrăcat și i-⁠a ajutat cu cele de trebuință pentru drum, apoi i-⁠a trimis înapoi la regele lor.

Fapta aceasta a uimit pe regele persan, ca și cum romanii și-⁠ar fi biruit dușmanii și prin bunătate, nu numai prin vitejie. Se spune că regele a dorit să-⁠l vadă pe Acachie și că, din porunca lui Teodosie, dorința i-⁠a fost împlinită. Mulți au scris cuvântări de laudă pentru împărat, iar împărăteasa Eudochia a alcătuit un poem. Potrivit altor izvoare, în 419 Acachie fusese trimis de Teodosie al II-⁠lea ca sol la creștinii din Persia; în timpul vizitei lui s-⁠a ținut sinodul de la Seleucia-⁠Ctesifon (420), unde Biserica persană a primit hotărârile Sinodului I Ecumenic și ale altor sinoade locale.

A adormit în 425. Se pomenește la 9 aprilie.