Efrem Dolganev

Sfântul Sfințit Mucenic Efrem Dolganev, protoiereu, s-⁠a născut la 28 ianuarie 1874 în târgușorul Petrovki din ținutul Ananiev, gubernia Herson, și a primit mucenicia în 1918, înaintea morții fratelui său, Sfântul Sfințit Mucenic Ermoghen, episcopul Tobolskului. Biserica Rusă îl cinstește printre noii mucenici și mărturisitori.

După școala bisericească din Odesa a intrat în 1887 la seminarul din Odesa, pe care l-⁠a terminat în 1893 cu rezultate de frunte, și voia să urmeze Academia Teologică din Moscova. Starea grea a familiei l-⁠a făcut să se îndoiască de putința de a studia fără bursă, dar fratele lui, ieromonahul Ermoghen, i-⁠a făgăduit sprijin, iar Efrem i-⁠a mulțumit și a intrat la academie. La sfârșitul lui decembrie 1893 a ajuns la Sankt Petersburg și a scris fratelui cât de mult l-⁠a bucurat că a fost la Kronstadt și l-⁠a văzut pe părintele Ioan.

Nu voia să fie povară pentru nimeni și a lucrat cu câștig mic la revista „Mesagerul Teologic”. După academie, la 23 decembrie 1899 a fost numit inspector ajutător la seminarul din Vladimir, iar la 13 noiembrie 1901 a fost profesor la școala eparhială de fete din același oraș.

Pe 20 ianuarie 1902 s-⁠a cununat, în biserica Palatului de Iarnă, cu Varvara, fiica protoiereului Serghei Ivanovici Preobrajenski de la catedrala curții Petru și Pavel. La 28 ianuarie 1902 a fost hirotonit preot la această catedrală. Luând în serios slujirea pastorală, la o lună după hirotonie îi scria fratelui-⁠episcop că se vede slab în credință și nevrednic să săvârșească Sfintele Taine și cerea rugăciunile lui.

Îndatoririle lui cuprindeau slujba în bisericile Sfântului Nicolae de la Palatul Mariinski și a Sfântului Alexandru Nevski de la Palatul Aniciov și predarea Legii lui Dumnezeu în unitățile de artilerie ale cetății Petrograd. La 22 iulie 1907 a primit cruce pectorală de aur, iar la 8 mai 1913 a fost ridicat la rangul de protoiereu.

După Revoluția din Februarie 1917 s-⁠a mutat cu familia la Tobolsk, unde slujea episcopul Ermoghen, într-⁠un apartament dat în clădirea consistoriului. După arestarea episcopului, părintele Efrem a intrat în delegația eparhială care stăruia pentru eliberarea arhipăstorului, alături de preotul Mihail Macarov și de avocatul Constantin Alexandrovici Miniatov. Stăruințele s-⁠au încheiat cu arestarea protoiereului Efrem, a preotului Mihail și a lui Constantin, a căror moarte mucenicească a venit înaintea morții episcopului, înecat la 16 iunie 1918.

Un misionar eparhial din Ekaterinburg, scriind despre ei, spunea că rămăsese de la părintele Efrem câteva caiete și că el pare să fi fost o fire rar de luminoasă, care își însușise mai ales primele fericiri.

Se pomenește la 7 februarie în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse (stil nou), precum și în Soborul sfinților din Ekaterinburg.