Eftimie de la Peșteri

Cuviosul Eftimie de la Peșterile Kievului este un schimonah al Lavrei Peșterilor, ale cărui moaște se află în Peșterile Îndepărtate. Nu se cunosc nici vremea, nici împrejurările vieții lui. Se pomenește la 20 ianuarie, în soborul cuvioșilor părinți din Peșterile Îndepărtate, la 28 august, și în a doua duminică a Postului Mare, în soborul tuturor cuvioșilor părinți din Peșteri, după calendarul vechi.

Ce se știe despre el

Literatura secolului al XIX-⁠lea îl așază, fără temei, în secolele XIII-⁠XIV, dar izvoarele nu spun nimic despre viața lui. Despre moaștele din Peșterile Îndepărtate ale Lavrei pomenește pentru întâia dată, în 1638, monahul Atanasie Kalnofoiski în cartea Teraturghim. El scrie că pe moaștele cuviosului era o cruce prin care cei care veneau erau binecuvântați, iar unii se vindecau. Din a doua jumătate a secolului al XIX-⁠lea nu mai este pomenită. Pe hărțile Peșterilor din secolele XVII-⁠XVIII, în inscripțiile despre locul moaștelor, el este numit ieroschimonah sau schimnic. Cercetarea biochimică a moaștelor arată că a murit la vârsta de treizeci-⁠patruzeci de ani și că avea înălțimea de aproximativ 166 cm. Moaștele lui sunt în Peșterile Îndepărtate, lângă cele ale lui Veniamin, aproape de biserica subterană a Bunei Vestiri.

După tradiția mai târzie, primind schima, a devenit tăcut și nu a vorbit nimănui în afară de rugăciune în biserică și în chilie. Nu mânca nimic gătit la foc, ci numai verdețuri crude. Condacul alcătuit în secolul al XIX-⁠lea spune că, după ce a primit schima, a fost mereu liniștit și tăcut, nu a vorbit nimănui decât rugăciuni către Domnul și a mâncat numai ierburi crude, de aceea află acum hrană nepieritoare în cer.

Cinstirea

Cinstirea locală a început la sfârșitul secolului al XVII-⁠lea, când arhimandritul Lavrei, Varlaam Iasinski, viitorul mitropolit al Kievului, a stabilit sărbătoarea soborului cuvioșilor din Peșterile Îndepărtate. Numele lui este amintit în canonul sfinților din Peșterile Îndepărtate, din aceeași vreme. Cinstirea în toată Biserica a început după ce Sfântul Sinod a îngăduit, în a doua jumătate a secolului al XVIII-⁠lea, să fie incluse în calendare numele unor sfinți kieveni. Ziua de 20 ianuarie a fost stabilită în a doua jumătate a secolului XIX, în legătură cu pomenirea Sfântului Eftimie cel Mare din aceeași zi.