Inna, Pinna și Rimma

Sfinții Mucenici Inna, Pinna și Rimma au fost creștini din veacul al II-⁠lea, cinstiți ca mucenici. Biserica Ortodoxă îi pomenește la 20 ianuarie (2 februarie după calendarul nou) și la 20 iunie (3 iulie), ziua mutării moaștelor. În martirologiul catolic numele lor nu se află. Mai târziu, din pricina sfârșitului în „a”, numele au fost socotite greșit nume de femei (Inna, Pinna și Rimma) și au fost luate din calendar ca să fie date fetelor la botez.

După Viața lor, Rimma, Inna și Pinna au fost ucenici ai Apostolului Andrei Cel dintâi chemat și au propovăduit creștinismul în patria lor, Sciția. Pentru aceasta au fost prinși de stăpânitorul locului, care le-⁠a cerut să aducă jertfă zeilor păgâni. Sfinții au refuzat. Atunci era iarnă aspră, râurile erau înghețate încât pe gheață umblau nu numai oameni, ci și cai și sănii. Cneazul a poruncit să se înfigă în gheață bușteni mari, ca niște copaci întregi, și să fie legați de ei sfinții. Pe măsură ce apa se zbuciuma și gheața creștea, a ajuns până la gâtul sfinților, care, chinuiți de gerul cumplit, și-⁠au dat Domnului sufletele lor fericite. Creștinii din partea locului au îngropat rămășițele mucenicilor, iar, după tradiție, la șapte ani după moartea lor sfinții, arătându-⁠se în vis episcopului, au poruncit să li se mute trupurile în portul Aliska („Portul uscat”).

Viața mucenicilor s-⁠a păstrat numai sub forma unei epitome din veacul al XI-⁠lea, un rezumat al unei „Mucenicii” pierdute a sfinților, atribuită celei de-⁠a doua jumătăți a veacului al IV-⁠lea. Povestirile despre mucenici sunt cunoscute și din sinaxare bizantine din veacurile al X-⁠lea până la al XIII-⁠lea. Epitoma îi numește pe mucenici din „o țară barbară din nord”, iar locul morții lor Gotia (în Minologhionul lui Vasile al II-⁠lea s-⁠a folosit numele arhaic Sciția). Fiindcă creștinismul s-⁠a început să se răspândească între goți abia în veacul al IV-⁠lea, iar luptele dintre păgâni și creștini la triburile gotice de dincolo de Dunăre se datează la mijlocul acestuia, legătura dintre Inna, Pinna și Rimma și Apostolul Andrei este o greșeală de timp (anacronism).

Filaret (Gumilevski) i-⁠a socotit pe Inna, Pinna și Rimma una cu mucenicii Fir, Chiriac și Gelinic, a căror pomenire, la 20 ianuarie, se află în Martirologiul lui Ieronim. După părerea lui, ei au primit moartea muceniceasă în orașul Noviodunum (azi Isaccea, în România) și erau de neam slav. Dar părerea lui Filaret este socotită nesprijinită, fiindcă se știe că mucenicul Chiriac a pătimit la Nicomidia, iar mucenicii Fir și Gelinic în Bitinia. După Evghenie Golubinski, mucenicii au pătimit în Crimeea, iar orașul Aliska, unde au fost mutate moaștele, el îl socotește Aluștei de azi.