Eftimie de Tărnovo

Sfântul Eftimie de Tărnovo a fost patriarhul Bulgariei între 1375 și 1393, cărturar și scriitor, ultimul conducător al Bisericii Ortodoxe Bulgare în vremea celui de-⁠al Doilea Țarat. Este socotit una dintre marile figuri ale Bulgariei medievale, sprijinitor al isihasmului și om cu mare autoritate în lumea ortodoxă a vremii.

Tinerețea și viața monahală

S-⁠a născut în jurul anului 1325, între 1320 și 1330, la Tărnovo, capitala țaratului, și se presupune că ar fi făcut parte din neamul înstărit al Țamblacilor. A învățat în școlile mănăstirești din oraș și din împrejurimi și s-⁠a făcut monah. Pe la 1350 a intrat în mănăstirea Kilifarevo, atras de faima starețului Teodosie de Tărnovo, care a fost ucenic al Sfântului Grigorie Sinaitul. Teodosie l-⁠a făcut întâiul său ajutor, iar în 1363 cei doi au plecat împreună la Constantinopol, unde Teodosie a murit curând.

Eftimie a viețuit apoi la Constantinopol, la mănăstirea Studion, și în Sfântul Munte, la Marea Lavră a Sfântului Atanasie, unde a copiat manuscrise și a învățat isihasmul. S-⁠a nevoit ca pustnic în turnul Selina, între mănăstirile Zograf și Esfigmenu. A fost influențat de oameni de seamă ai vieții duhovnicești din sud-⁠estul Europei, între ei Grigorie Sinaitul, Grigorie Palama, Calist Filotei și Ioan Cucuzel. Potrivit unor izvoare, a fost învinuit în fața împăratului Ioan al V-⁠lea Paleologul că ascunde comori bulgărești și a fost surghiunit pe insula Lemnos. Eliberat, s-⁠a întors la mănăstirea bulgărească Zograf, unde s-⁠a gândit la îndreptarea ortografiei și la corectarea traducerilor cărților de slujbă.

Reforma limbii și patriarhia

În jurul anului 1371 s-⁠a întors în Bulgaria și a întemeiat mănăstirea patriarhală a Sfintei Treimi, lângă Tărnovo, unde a pus temelia Școlii Literare de la Tărnovo. A stabilit reguli de ortografie și a îndreptat, după originalele grecești, cărțile bisericești, care ajunseseră greșit traduse sau scrise într-⁠o limbă stângace. Aceste texte îndreptate au devenit model pentru bisericile care foloseau slavona: în Bulgaria, Serbia, în Țările Române și în Rusia. Grigorie Țamblac, ucenicul și biograful său, a asemănat lucrarea lui cu a lui Moise și a regelui Ptolemeu I.

În 1375, după moartea patriarhului Ioanichie, Eftimie a fost ales urmaș al lui. Ca iubitor de nevoință, el a luptat împotriva ereziilor și a decăderii moravurilor, iar mulți mitropoliți și egumeni i s-⁠au adresat pentru lămuriri teologice.

Scrierile și ucenicii

Se cunosc cincisprezece lucrări ale sale, între care cărți de slujbă, cuvântări de laudă, vieți de sfinți și epistole. Printre vieți se numără cele ale sfântului Ioan de la Rila, ale sfântului Ilarion de la Meglen, ale sfintei Filofteea din Temnița și ale sfintei Parascheva de la Tărnovo. A scris și laude, pentru Arhanghelul Mihail, pentru Ioan de la Polivot, pentru sfânta Nedelia și pentru sfinții Constantin și Elena, precum și scrisori către Ciprian, către mitropolitul Arsenie și către monahul Nicodim de la Tismana. Între ucenicii lui se numără Ciprian, mitropolitul Kievului și apoi al Moscovei, Grigorie Țamblac, Ioasaf de Bdin și Constantin de Kostenets.

Căderea Tărnovei

În primăvara anului 1393 oștile otomane au pus stăpânire pe împrejurimile Tărnovei și au asediat cetatea. Țarul Ivan Șișman ieșise din oraș, spre Nicopole, cu rămășițele oștii sale, iar apărarea cetății i-⁠a revenit lui Eftimie. După un asediu de trei luni, la 17 iulie 1393, otomanii au cucerit capitala, în ciuda împotrivirii înverșunate. Grigorie Țamblac a spus mai târziu că ar fi fost trădare din partea unui cartier necreștin. Mitropolitul Ioasaf de Bdin, care a trăit evenimentul, scrie despre o mare năvălire și nimicire a cetății și a împrejurimilor. Biserici au fost prefăcute în moschei, preoții alungați, iar o sută zece orășeni de seamă și boieri au fost uciși. Patriarhul a fost cruțat și trimis în surghiun în Macedonia, poate la mănăstirea Bacikovo, unde se crede că a adormit în Domnul între 1402 și 1404.

Patriarhia de Tărnovo a încetat să existe, iar Biserica bulgară și-⁠a pierdut independența, rămânând sub Patriarhia Constantinopolului până în 1870. Sfântul Eftimie este pomenit la 20 ianuarie, în aceeași zi cu Sfântul Eftimie cel Mare. În Sofia, o stație de metrou îi poartă numele.