Egesip

Egesip a fost scriitor bisericesc din veacul al II-⁠lea, care a scris împotriva ereziilor gnosticilor și a lui Marcion și a căutat să adune și să păstreze tradiția apostolică. Este pomenit la 7 aprilie.

Viața lui

Despre viața lui se știe puțin și aproape totul vine de la Eusebiu de Cezareea. Anii în care a trăit sunt aflați din spusele lui Eusebiu: a trăit pe vremea împăratului Adrian, a ajuns la Roma din Corint pe vremea papei Anicet și a scris pe vremea papei Eleuterie. Se crede că s-⁠a născut cam pe la 107-110 și a murit în jurul anului 180. Eusebiu spune că era evreu de neam, cunoscător al limbilor semitice și al obiceiurilor și predaniilor evreilor, căci cita din ebraică, cunoștea Evanghelia evreilor și o Evanghelie siriacă. Pare să fi trăit în Răsărit. Pe vremea lui Anicet a pornit într-⁠o călătorie, a trecut prin Corint și a ajuns la Roma, aflând la fața locului învățătura Bisericilor pe care le vizita și arătând că se potrivește cu cea a Romei.

Scrierile

Operele lui s-⁠au pierdut aproape toate, afară de opt locuri citate de Eusebiu. Eusebiu spune că a scris în cinci cărți, în stilul cel mai simplu, Amintiri despre predica apostolică (Hypomnemata). Egesip se sprijinea mai ales pe tradiția păstrată prin șirul episcopilor, și de aceea ne-⁠a lăsat veștile cele mai vechi despre primii episcopi. Eusebiu a luat de la el povestea mucenicească a lui Iacob, „fratele Domnului”, numit Oblias, alegerea lui Simeon ca episcop al Ierusalimului și chemarea la Roma, de către împăratul Domițian, a urmașilor Sfântului Apostol Iuda. În Evul Mediu, Istoria bisericească a lui Egesip se afla în catalogul unei biblioteci monahale, iar în bibliotecile răsăritene s-⁠a păstrat până în veacul al XVII-⁠lea.