Elof de Toul

Sfântul Elof (Eliphius, Élophe, Alophe) este cinstit ca mucenic și sfânt, și a murit la 16 octombrie 362, tăiat cu sabia, în vremea împăratului Iulian Apostatul, lângă Toul. Este pomenit la 16 octombrie. Este cinstit mai ales de Biserica Romano-⁠Catolică; nu avem un act ortodox de canonizare, de aceea îl numim sfânt al Bisericii nedespărțite din Apus. Povestea lui este în parte legendară.

După tradiție, a fost copilul unui rege din Scotia (care poate însemna Irlanda sau Scoția) și a propovăduit la Toul, unde a adus la creștinism patru sute de oameni. Îl însoțeau frații și surorile lui: Sfântul Eucharius și trei surori, Menna, Libaria și Susana. Tradiția îl face și episcop al Toulului. Izvoarele vorbesc și de un diacon din satul numit mai târziu după el, unde a fost îngropat după ce a răbdat chinuri. A fost tăiat cu sabia pe malul râului Vair, la Solimariaca. Pomenirea lui se păstrează în capela Sfintei Epaiotta, închinată la început Sfintei Libaria, sora lui Elof. Este numit uneori „Sfântul Dionisie al Lorenei”.

Despre obârșia regală și irlandeză, James Henthorn Todd spune că nu se poate pune mare temei pe spusa că ar fi fost copiii unui rege din Scotia, pentru că numele lor nu sunt irlandeze. În veacul al XII-⁠lea egumenul Rupert de Deutz, autorul Faptelor sfântului, socotea că Elof și frații lui erau din Toul. Antoine Augustin Calmet, în Istoria Lorenei, nu pomenește Scotia și spune că, după unii învățați, Elof putea fi originar din Soulosse-⁠sous-⁠Saint-⁠Élophe sau din Gran, sau fiul unui om numit Baccius.

Toți frații, în afară de Menna, au fost decapitați la Toul sau lângă el, din porunca lui Iulian Apostatul. Au fost îngropați pe Muntele Eliph. Codexul de la Lorsch pomenește donarea moaștelor Sfântului Elof către biserica Sfântul Martin cel Mare din Köln, al cărei al doilea ocrotitor a fost. Aceste moaște au fost mai târziu mutate la Toul. Cinstirea lui în sudul eparhiei Toul, mai ales la Soulosse, pare să urce în primele veacuri. Gerard, episcopul Toulului, i-⁠a răspândit cinstea la Köln, unde în 963 s-⁠a dus o parte însemnată din moaște. Viața lui se crede scrisă de Rupert, starețul mănăstirii Deutz din Köln, în 1130. Martirologiul roman îl pomenește la 16 octombrie și așază mucenicia lui la Köln, între victimele prigoanei lui Iulian Apostatul.