Alexie Niconov

Sfântul Sfințit Mucenic Alexie Niconov, preot, s-⁠a născut la 15 octombrie 1881 la Moscova, în familia măsurătorului de pământuri Mihail Niconov. A răposat în lagărul Sevjeldorlag, în Komi, la 29 octombrie 1938, după trei arestări. Biserica Rusă îl cinstește printre noii mucenici și mărturisitori.

În 1902 a terminat școala comercială din Moscova, din 1903 a făcut armata, iar în 1905 a intrat la Academia Duhovnicească din Moscova, pe care a absolvit-⁠o în 1910. Între 1911 și 1914 a fost învățător la Dankov, gubernia Reazan. În Primul Război Mondial a fost ofițer în regimentul siberian de pușcași, iar în 1917, în regimentul de pe mlaștinile Pinsk; din decembrie 1917 până în iulie 1918 a comandat un pluton la Dankov. Din 1918 a fost iarăși învățător. În 1921 a devenit psalt, iar la sfârșitul lui august 1922 a fost hirotonit preot și a slujit la biserica Adormirii din orașul Klin, lângă Moscova.

În mai 1922 izbucnise schisma renovaționistă. Episcopul Inocențiu al Klinului a recunoscut conducerea renovaționistă ilegală, iar Patriarhul Tihon l-⁠a pus în loc pe episcopul Gavriil, care s-⁠a ridicat împotriva schismei și a fost ajutat de protopopul din Klin, preotul Alexie Vorobiov. Împreună cu acesta, părintele Alexie Niconov a fost arestat la 26 septembrie 1924, învinuit că ar fi strâns în biserică o adunare a credincioșilor, fără voia puterii, și ar fi ținut discursuri despre prigonirea Ortodoxiei. Fiindcă vina nu s-⁠a putut dovedi, au stat câteva luni la Butârka fără să fie interogați. La 27 februarie 1925 a fost osândit la doi ani de surghiun în ținutul Narâm. După surghiun i s-⁠a interzis timp de trei ani să locuiască în șase mari regiuni și s-⁠a așezat în satul Spas-⁠Doșceatîi, raionul Zaraisk, unde a slujit la biserica Schimbării la Față, ținând cu strictețe rânduiala slujbelor și arătându-⁠se păstor credincios al Bisericii lui Hristos. Un comunist a scris OGPU o plângere, cerând să fie izgonit.

În februarie 1930 a fost arestat pentru activitate antisovietică. A spus că nu a vorbit în predici împotriva puterii, că dacă omul nu crede, viața însăși îl va aduce la credință, și că era bolnav de tuberculoză pulmonară, cu optzeci la sută incapacitate de muncă. Procurorul a socotit că nu sunt temeiuri suficiente, iar la 30 aprilie 1930 troica OGPU a socotit pedeapsă timpul petrecut în arest și l-⁠a eliberat. A slujit mai departe la biserica Schimbării la Față. La 25 septembrie 1936 a fost arestat pentru ultima oară, învinuit că face propagandă contrarevoluționară. În închisoare a fost întrebat de un manuscris pe care îl scrisese, „Completare la proiectul noii constituții”, în care ruga ca articolul 124 să dea slujitorilor cultului deplină libertate a propagandei religioase, în biserică și în afara ei, și să ocrotească viața bisericească de amestecul administrativ. A spus că l-⁠a scris din propria convingere și că nu se recunoaște vinovat. La 20 ianuarie 1937 Consfătuirea specială a NKVD l-⁠a osândit la cinci ani de lagăr.

A fost trimis în Sevjeldorlag și a răposat acolo la 29 octombrie 1938. A fost îngropat în cimitirul așezării Kîltovo, raionul Kneajpogost, în Komi, la doi kilometri și jumătate spre sud de așezare. Pomenirea lui se face la 29 octombrie, la 7 februarie, în Soborul sfinților din Komi, la 11 februarie, și în Soborul sfinților moscoviți.