Longhin Sutașul

Sfântul Mucenic Longhin Sutașul este, după tradiție, ostașul roman care a stat de strajă la crucea Domnului și a mărturisit că Hristos este Fiul lui Dumnezeu. Evangheliile nu-⁠i spun numele: numele Longhin apare în scrieri apocrife și vine din grecescul lonche, „lance". Biserica Ortodoxă îl pomenește la 16 octombrie.

În Evanghelii

Evangheliile după Matei, Marcu și Luca vorbesc despre un sutaș care stătea în fața crucii. Matei scrie că sutașul și cei împreună cu el, văzând cutremurul și cele petrecute, s-⁠au înfricoșat foarte și au zis: „Cu adevărat Fiul lui Dumnezeu era Acesta" (Matei 27, 54). Marcu spune că sutașul, văzându-⁠L murind așa, a zis: „Cu adevărat omul acesta Fiul lui Dumnezeu era" (15, 39). Luca scrie că sutașul a slăvit pe Dumnezeu și a zis: „Cu adevărat, omul acesta drept era" (23, 47). Evanghelia după Ioan spune că unul dintre ostași I-⁠a împuns coasta cu sulița, iar din ea a ieșit sânge și apă (19, 34), fără să-⁠i dea numele.

Tradiția

Numele Longhin apare întâi în Evanghelia apocrifă a lui Nicodim. Mai târziu tradiția a unit pe sutașul de la cruce cu ostașul care a împuns coasta Domnului. Se povestește că, atins de picăturile de sânge, Longhin și-⁠ar fi vindecat ochii bolnavi, iar boala ochilor apare în povestire abia după secolul al X-⁠lea. Cărțile de cult ortodoxe rețin însă altă tradiție. După Sinaxar, Longhin era din satul Ardales din Capadocia și a stat de pază la crucea Domnului și la mormânt. A văzut suferința, moartea și învierea Domnului și minunile care le-⁠au însoțit și a crezut. Întors în patrie, a propovăduit Evanghelia. La stăruința iudeilor, ostași trimiși de Pilat i-⁠au tăiat capul. Au dus capul la Ierusalim și l-⁠au aruncat fără îngropare în afara cetății. Mai târziu o femeie oarbă a aflat capul sfântului, în chip minunat, și și-⁠a recăpătat vederea. Odată cu el au pătimit și doi alți ostași, care crezuseră în Hristos.

Istoria acestor povestiri nu poate fi dovedită. Numele Longhin nu era cunoscut grecilor înainte de patriarhul Gherman, în 715. Despre moartea lui, unele surse grecești spun că a pătimit în Capadocia, iar tradiția apuseană socotește că trupul lui a fost aflat la Mantua, împreună cu un burete cu sângele Domnului. Nici acestea nu se pot dovedi.

Cinstirea

În Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, un paraclis este închinat sfântului Longhin. În bazilica Sfântul Petru din Roma se află o statuie a lui, lucrată de Bernini, cu lancea în mână. În Apus, sulița lui a fost cinstită sub numele de Sfânta Lance. Biserica Ortodoxă îl pomenește la 16 octombrie, iar Biserica Romano-⁠Catolică îl pomenea la 15 martie până în 1969, iar acum la 16 octombrie. În ritualul pregătirii Sfintelor Daruri, tăierea cu lancea a Mielului se face rostind cuvintele Evangheliei despre fapta lui Longhin de la Răstignire.