Eupraxia de la Pskov

Sfânta binecredincioasa Eupraxia de la Pskov (în lume Eufrosinia) a fost, după tradiție, fiică a cneazului Rogvolod Borisovici de Polotsk, soție a cneazului Iaroslav Vladimirovici de Pskov și apoi stareță a unei mănăstiri întemeiate de ea. A fost ucisă la 8 mai 1243, la Otepää, în Estonia de azi. Biserica Rusă o cinstește în rândul binecredincioșilor și o pomenește la 16 octombrie, după calendarul vechi.

Viața

Se pare că s-⁠a născut în anii 1170, dar nu mai târziu de 1181. A fost crescută în mănăstirea Schimbării la Față din Polotsk. La vreo treizeci de ani s-⁠a măritat cu cneazul Iaroslav Vladimirovici al Pskovului, fiind, probabil, a doua lui soție. Iaroslav a fugit din Pskov în Livonia și acolo s-⁠a căsătorit cu o nemțoaică. Împreună cu cavalerii germani a atacat de mai multe ori ținuturile rusești și în 1231 a cucerit Izborskul.

După plecarea soțului, Eufrosinia a început o viață deosebit de cucernică. În 1243 a zidit pe malul râului Velikaia mănăstirea de maici a Sfântului Ioan Botezătorul și a fost cea dintâi stareță a ei. În același an a fost chemată în Livonia, la o întâlnire cu fostul soț și la tratative pentru zestre. La Odenpe (azi Otepää) a fost ucisă, la 8 mai, de fiul vitreg, cel născut de Iaroslav cu nemțoaica. A fost îngropată în catedrala mănăstirii pe care o întemeiase.

Cinstirea

Cinstirea locală a început, potrivit tradiției, când episcopul Novgorodului a recunoscut că icoana de la mormântul ei făcea minuni. „Sfânta și binecredincioasa cneaghină Eupraxia de la Pskov” apare în „Descrierea sfinților ruși” din 1734, în timp ce în listele mai vechi numele ei lipsește. Chipul ei s-⁠a păstrat pe două icoane, pe una dintre ele fiind pictată rugându-⁠se împreună cu Sfântul Ioan Botezătorul și cu Sfântul Apostol Andrei cel Întâi chemat.

Izvoarele noastre nu dau o canonizare a Bisericii întregi, ci vorbesc de o cinstire care a pornit local, în jurul mormântului ei, așa că ea rămâne în primul rând o sfântă cinstită la Pskov.