Emeric

Sfântul Binecredincios Emeric al Ungariei (în maghiară Imre) s-⁠a născut în jurul anului 1007, fiul regelui Sfântul Ștefan I al Ungariei și al Gisellei de Bavaria, și a murit tânăr, la 2 septembrie 1031, la vârsta de douăzeci și patru de ani. Este cinstit ca prinț evlavios și curat la inimă, în Biserica nedespărțită.

A fost singurul fiu al lui Ștefan care a ajuns la maturitate și purta numele unchiului său după mamă, împăratul Henric al II-⁠lea. De la cincisprezece până la douăzeci și trei de ani a fost crescut în duh sever, ascetic, de monahul benedictin Gerard (Gellért) din Veneția, mai târziu episcop de Csanád și Sfânt. Tatăl său a scris pentru el Învățăturile către fiul, ca să-⁠l pregătească pentru domnie, și voia să-⁠l facă coregent încă din timpul său. S-⁠a căsătorit în 1022; identitatea soției lui nu este sigură.

Planul de moștenire n-⁠a ajuns să se împlinească: Emeric a fost ucis de un mistreț la vânătoare. A fost înmormântat în bazilica din Székesfehérvár. La mormântul lui s-⁠au petrecut vindecări și convertiri, așa că la 5 noiembrie 1083 regele Ladislau I i-⁠a dezgropat osemintele într-⁠o ceremonie mare, iar papa Grigorie al VII-⁠lea l-⁠a canonizat, împreună cu tatăl său și cu episcopul Gerard de Csanád. Este înfățișat de obicei în armură de cavaler, cu coroană și cu un crin în mână.

Este pomenit la 4 noiembrie, data liturgică din calendarul ortodox (aceeași zi a lunii pe stil vechi și pe stil nou).