Ioan Vatatzes

Binecredinciosul Împărat Ioan al III-⁠lea Ducas Vatatzes, numit Milostivul, a domnit la Niceea între 1221 și 1254. A condus în vremea în care Constantinopolul se afla în mâinile latinilor și este amintit ca un stăpânitor drept și priceput, care a pregătit întoarcerea grecilor în capitală. Poporul l-⁠a cinstit ca sfânt, iar pomenirea lui se face la 4 noiembrie.

S-⁠a născut în jurul anului 1192 la Didymoteicho, în Tracia, probabil fiul generalului Vasile Vatatzes, căzut în luptă în 1194. A urcat în oaste, iar în jurul anului 1216 împăratul Teodor I Laskaris l-⁠a ales ca soț pentru fiica sa Irina. Când Teodor a murit, în noiembrie 1221, Ioan a fost proclamat împărat.

La început a trebuit să înfrunte pretențiile fraților lui Teodor, Alexios și Isaac Laskaris, ajutați de latini. I-⁠a învins la Pimanion, în 1224, iar Imperiul Latin a cedat atunci o mare parte din pământurile sale din Asia. A trecut în Europa și a luat Adrianopolul, iar după ce stăpânitorul Epirului a fost zdrobit de bulgari, în 1230, s-⁠a aliat cu țarul bulgar Ioan Asan al II-⁠lea. În 1235 această alianță a dus la restabilirea patriarhiei bulgare, iar fiul său Teodor s-⁠a căsătorit cu Elena, fiica țarului. În 1246 a cucerit Tesalonicul, iar în 1247 Constantinopolul era aproape înconjurat. S-⁠a aliat și cu împăratul german Frederic al II-⁠lea, iar după moartea Irinei, în 1240, s-⁠a căsătorit cu fiica acestuia, Constanța, care a primit numele grecesc Ana.

A purtat greul statului în ciuda epilepsiei. Pe lângă război și diplomație, este amintit pentru grija față de țară: a dezvoltat agricultura și negoțul în interiorul imperiului și socotea că bogăția regatului trebuie să slujească poporul. Cronicarii spun că era darnic cu cei săraci, că a întemeiat spitale, azile și mănăstiri și că iubea cărțile, adunând și copiind manuscrise.

A adormit la 3 noiembrie 1254, la Nymphaion, lângă Smirna, și a fost înmormântat în mănăstirea Sosandra, ctitoria lui din apropiere de Magnezia. Fiul său Teodor al II-⁠lea Laskaris i-⁠a urmat la tron. Grecii au recucerit Constantinopolul în 1261, sub Mihail al VIII-⁠lea Paleologul.

Generațiile de mai târziu l-⁠au numit Tatăl Grecilor. Cam după o jumătate de veac de la moartea sa, după spusele izvoarelor, a fost proslăvit ca sfânt, cu numele Ioan cel Milostiv. Credincioșii din Magnezia și Nymphaion au ridicat o biserică în cinstea lui, iar în 1307 osemintele lui au fost aduse la Magnezia. Vechi cărți de slujbă din Magnezia îl numesc noul milostiv al Magneziei și întocmai cu apostolii, dar nu are un act general de canonizare și nici slujbă de uz obișnuit. Turcii i-⁠au nimicit rămășițele când au cucerit Magnezia, la începutul veacului al XIV-⁠lea. Amintirea locală greacă a pomenirii lui din 4 noiembrie a ținut până în veacul al XX-⁠lea, iar biserica închinată lui în orașul său natal, Didymoteicho, o păstrează și azi.