Eteriu din Lyon

Eteriu din Lyon (în latină Ætherius, în franceză Éthère) a fost episcop mitropolit al Lyonului, urmaș al lui Prisc (mort pe la 586), și a adormit în anul 602. Este cinstit în Biserica din Apus, iar o sursă franceză spune că îl pomenesc și Bisericile ortodoxe, local la 7 octombrie. Este cunoscut mai ales pentru că a hirotonit episcop pe Sfântul Augustin al Canterbury-⁠ului, trimis să propovăduiască în Anglia.

Venea din aristocrația senatorială și, înainte de a ajunge episcop, era ofițer la curtea regelui Gontran și unul dintre sfetnicii lui cei mai apropiați. Predecesorul său, Sfântul Nizier (mort în 573), care îi prețuia tovărășia, ar fi prezis că îi va urma, dar numai în al doilea rând. Gontran i-⁠a refuzat întâi succesiunea, deși poporul din Lyon o dorea; Prisc și soția lui, Suzana, au arătat în vremea lor ură față de Nizier și i-⁠au prigonit rudele. Când regele l-⁠a lăsat în sfârșit să-⁠i urmeze lui Prisc, Eteriu a pus în cinste amintirea lui Nizier, a rânduit cultul lui și a scris, la scurtă vreme după urcarea în scaun, un scurt Elogiu al Sfântului Nizier. Pe Austrezil (Outrille), ofițer la curtea lui Gontran, l-⁠a chemat la Lyon, l-⁠a hirotonit preot și l-⁠a ajutat să intre în cler.

În 589, când a avut loc răscoala de la mănăstirea Sfânta Cruce din Poitiers, Eteriu a fost primul semnatar al scrisorii episcopilor burgunzi trimise ca răspuns episcopului Gondegisel. În 591 a fost trimis la Paris de regele Gontran, împreună cu alți episcopi, pentru botezul nepotului acestuia, Clotar al II-⁠lea. Sunt păstrate scrisori ale papei Grigorie cel Mare către el, în care îi arată prețuirea pentru atașamentul lui față de disciplina bisericească și pentru lupta împotriva abuzurilor, și îl întreabă de scrierile Sfântului Irineu. La 23 iulie 597 papa i l-⁠a recomandat pe monahul Augustin și pe tovarășii lui, trimiși să evanghelizeze Anglia; întors în Galia după prima ședere în Kent, Augustin a fost sfințit de Eteriu arhiepiscop al anglilor. În 1975 istoricul Hubert Mordek l-⁠a socotit autorul probabil al celei mai vechi colecții sistematice de canoane din Galia franca, Collectio Vetus Gallica. Potrivit cronicii lui Fredegar, a murit în anul 602.