Serghie de la Nurom

Cuviosul Serghie de la Nurom (numit și Serghie de la Vologda sau Serghie de la Obnora) a fost monah rus de neam grec, ucenic al Sfântului Serghie de Radonej și întemeietor al mănăstirii Spaso-⁠Nurom, în ținutul Vologdei. S-⁠a născut pe la mijlocul secolului al XIV-⁠lea și a murit în 1412. Este pomenit la 7 octombrie, după calendarul vechi, în soborul sfinților athoniți și în cel al cuvioșilor din Radonej.

Viața

A primit tunderea în monahism pe Muntele Athos. În a doua jumătate a secolului al XIV-⁠lea s-⁠a mutat în Rusia, la mănăstirea Sfântului Serghie de Radonej, ca să-⁠și urmeze viața monahală sub îndrumarea lui. A stat acolo câțiva ani, în ascultare de egumenul Mănăstirii Sfintei Treimi. Apoi a dorit să se retragă într-⁠un loc pustiu, ca să petreacă mai mult timp în rugăciune și în desăvârșire duhovnicească. A cerut binecuvântarea egumenului și a plecat în pădurile Vologdei, pe râul Nurma, unde a ridicat o capelă. De mai multe ori a fost atacat de tâlhari în singurătatea lui, dar de fiecare dată și-⁠a scăpat viața.

Mai târziu s-⁠au adunat în jurul lui vreo patruzeci de oameni, ca să ducă viață de sihastri. Împreună au ridicat biserica Scoaterii cinstitelor lemne ale Crucii de viață făcătoare a Domnului și câteva chilii. Nu departe de mănăstire se nevoia Sfântul Pavel de la Obnora, care vorbea adesea cu Serghie și venea la mănăstirea lui după sfat. La câțiva ani după adormirea Sfântului Serghie, moaștele lui au fost aflate. Cinstirea bisericească a lui Serghie de la Nurom a început în 1546. S-⁠au descris vreo optzeci de minuni făcute de sfânt.

Mănăstirea Spaso-⁠Nurom

Mănăstirea a fost întemeiată în 1387. Clădirile ei, între care două biserici, a Scoaterii cinstitelor lemne ale Crucii și a Nașterii lui Hristos, au fost în întregime din lemn. În secolele XV până la XVII a avut o activitate economică vie și era socotită a doua în eparhie după mănăstirile de catedrală. În 1714 avea în stăpânire paisprezece sate, iar la închiderea ei, în 1764, avea trei sute optzeci de țărani. După închidere a fost prefăcută în biserică de parohie. Până în 1890 biserica avea două etaje, patru altare și icoane cinstite din secolul al XVII-⁠lea. În 1933 biserica a fost închisă de autorități. Azi se fac lucrări de restaurare.