Vah din Roma

Sfântul Mucenic Vah din Roma (Bachus) a fost ofițer în garda împăratului Maximian și a murit biciuit la Barbalissos, în Siria, în jurul anului 303, împreună cu prietenul său Serghie. Sărbătoarea lor comună este la 7 octombrie.

Serghie și Bachus slujeau în armata lui Maximian, remarcându-⁠se prin vitejia din luptă și prin cumpătarea din viața de zi cu zi; împăratul i-⁠a numit primicerius al școlii gentililor și, respectiv, secundicerius. Aflând că cei doi ostași aleși ai săi erau creștini, nu a vrut să creadă. Ca să se convingă, a organizat o ceremonie de jertfă într-⁠un templu păgân și i-⁠a chemat pe Serghie și pe Bachus să ia parte. Cei doi au refuzat și au mărturisit pe Hristos cu mult curaj. Înfuriat, împăratul le-⁠a luat însemnele rangurilor și, după ce i-⁠a batjocorit în chipuri felurite, i-⁠a trimis la ducele Răsăritului, Antioh, un om crud. Acesta l-⁠a biciuit pe Bachus până la moarte. Lui Serghie, care îi făcuse odinioară un bine, i-⁠a propus să-⁠l cruțe dacă va tăgădui pe Hristos; Serghie a răspuns cu cuvintele Apostolului Pavel: „Pentru mine a viețui este Hristos, iar a muri, câștig”, și a fost decapitat.

În 547 împăratul Iustinian a zidit la Constantinopol o biserică numită Mica Sfânta Sofia, în cinstea celor doi mucenici, și a așezat în ea moaștele lor. Părți din moaște se păstrează în mai multe locuri: capul Sfântului Bachus se află la Mănăstirea Curtea de Argeș, în România, și fragmente la Vatoped și la Lavra Sfântului Alexandru Nevski din Sankt Petersburg, iar în Occident moaște atribuite lor sunt la Veneția, la Pavia, la Heiligenstadt și la Praga.