Osgyth

Sfânta Osgyth, numită și Osyth, a fost o femeie de neam ales din Mercia, călugăriță și întâia stareță a unei mănăstiri din Essex. A fost cinstită ca sfântă în Anglia încă din secolul al VIII-⁠lea, de curând după moartea ei, iar satul St Osyth din Essex, lângă Colchester, îi poartă numele. Este pomenită la 7 octombrie și se numără printre sfinții din Soborul Sfinților din Britania și Irlanda.

Neamul și tinerețea

S-⁠a născut la Quarrendon, în Buckinghamshire, pe atunci în Mercia, ca fiică a lui Frithuwald, subrege al Merciei în Surrey. Mama ei era Wilburga, din casa regală a Merciei și fiică a regelui păgân Penda. Sfânta era nepoată a Sfintelor Edburga din Bicester și Edith din Aylesbury. Părinții ei au întemeiat, împreună cu Sfântul Erconwald, mănăstirea Chertsey, în anul 675.

A crescut în grija mătușilor sale din partea mamei și, după unele izvoare, la mănăstire în Warwickshire, sub îndrumarea Sfintei Modwenna. Dorea să devină stareță, dar era prea însemnată pentru jocurile dinastice ca să fie lăsată în pace.

Călugăria

Tatăl ei a silit-⁠o să se mărite cu Sighere, regele Essexului, căruia i-⁠a născut, după câte se crede, un fiu, pe Offa, deși nu e sigur. Într-⁠o zi, pe când soțul ei era plecat la o lungă vânătoare după un frumos cerb alb, Osgyth a rugat doi episcopi din ținut să-⁠i primească făgăduințele călugărești. La întoarcerea lui, după câteva zile, regele a încuviințat cu greu hotărârea ei și i-⁠a dăruit pământ la Chich, lângă Colchester, loc numit azi St Osyth. Acolo a întemeiat o mănăstire și a condus-⁠o ca prima ei stareță.

Mucenicia

A fost ucisă de pirați danezi, în jurul anului 653, poate pentru că s-⁠a împotrivit să fie luată cu ei. Tradiția spune că a fost decapitată lângă un pârâu aproape de Quarrendon. Unii socotesc moartea ei o mucenicie, dar Beda nu pomenește de ea.

Legendele

Se povestește că, în copilărie, mătușa ei Edith a trimis-⁠o să ducă o carte Sfintei Modwenna. Pe drum trebuia să treacă un pârâu pe un pod, dar apa era umflată și vântul puternic, iar copila a căzut în apă și s-⁠a înecat. Lipsa ei n-⁠a fost băgată de seamă două zile. În a treia zi, Edith a mers la Modwenna și amândouă starețele, aflând că fata se pierduse, au căutat-⁠o și au găsit-⁠o culcată lângă mal. S-⁠au rugat pentru ea și i-⁠au poruncit să se ridice din apă, iar ea a venit la ele. O poveste asemănătoare se află în hagiografia irlandeză.

Legenda mai târzie, pe care o repetă cronicarul Matei Paris, spune că după moarte Osgyth s-⁠a ridicat, și-⁠a luat capul în mâini, ca Sfântul Dionisie al Parisului, și a mers până la ușa unei mănăstiri din apropiere, unde a căzut. Locul muceniciei ei a fost mutat la izvorul sfânt de la Quarrendon. De aceea este înfățișată purtându-⁠și capul tăiat.

Cinstirea

Cultul ei a fost susținut de Mauriciu, episcopul Londrei, iar în Catedrala Sfântul Pavel exista o raclă închinată ei. În jurul anului 1121, Richard de Belmeis, episcopul Londrei, a întemeiat pe locul fostei mănăstiri de la Chich o mănăstire pentru canonicii Sfântului Augustin și a căpătat un braț al sfintei pentru biserica ei. A fost îngropat în altarul bisericii în 1127 și a lăsat canonicilor biserica și zeciuielile. Ei și-⁠au ales ca prim stareț pe Wilhelm de Corbeil, mai târziu arhiepiscop de Canterbury, care a luat celălalt braț pentru Canterbury. Mănăstirea a ajuns bogată prin darurile lui Henric al II-⁠lea și a fost desființată în 1536. Se mai văd turnul porții, numit „Turnul Starețului", și unele clădiri.

La Aylesbury, în biserica Sfintei Fecioare Maria, mormântul ei a fost loc de mare pelerinaj, deși neoficial, până când un decret papal din 1500 a poruncit scoaterea oaselor și îngroparea lor în taină. O casă din Aylesbury îi poartă și azi numele.