Euddogwy

Sfântul Euddogwy (în latină Oudoceus, Odoceus), în tradiția galeză al treilea episcop de Llandaff, a fost un episcop din sudul Țării Galilor, a cărui viață se cunoaște aproape numai din Cartea de Llandaff, scrisă în secolul al XII-⁠lea. În realitate a fost, probabil, un episcop al secolului al VII-⁠lea de la Llandeilo Fawr. Este pomenit la 2 iulie și este unul dintre cei trei sfinți cărora le este închinată catedrala din Llandaff.

Ce spun izvoarele

Informațiile despre Euddogwy vin în mare parte din Cartea de Llandaff, alcătuită în secolul al XII-⁠lea ca să crească prestigiul scaunului din Llandaff, reorganizat de normanzi. Hirotonirea lui presupusă de arhiepiscopul de Canterbury este cea dintâi pomenire într-⁠un izvor scris a supunerii eparhiei față de Canterbury. Danii de pământ din Carte îl arată contemporan cu regi din sudul Țării Galilor de la sfârșitul secolului al VII-⁠lea. Wendy Davies așază păstorirea lui între anii 650 și 700. Cartea îi dă anii aproximativ 536-615 sau 625.

După tradiție, era fiul lui Budic, rege al Bretaniei (sau, după altă variantă, al lui Budic al lui Cybydan, prinț din Cornouaille), și al Anaweddei, sora Sfântului Teilo. Frații lui ar fi fost Sfinții Ismael, episcop de Rhos, și mucenicul Tyfei. Viața lui din Cartea de Llandaff spune că s-⁠a născut în Bretania, la puțin timp după ce tatăl său se întorsese acolo din surghiunul din Dyfed. Budic ar fi făgăduit că el se va pregăti pentru viața Bisericii sub călăuzirea unchiului Teilo. Într-⁠o povestire mai amănunțită, în vremea epidemiei de ciumă galbenă care a lovit Bretania, în 549 Teilo s-⁠a adăpostit la Samson al Dolului și acolo și-⁠a întâlnit nepotul, Euddogwy. Când Teilo s-⁠a întors în patrie cu el, Euddogwy ar fi fost ales episcop de Llandaff de cler și de conducători, între care și domnul Meurig al Gwentului, cu copiii lui.

Păstorirea

Cartea spune că, alături de ceilalți, a fost hirotonit de arhiepiscopul de Canterbury. Peter Bartrum socotește aceasta o născocire. După el, în Viața lungită a lui Teilo, Euddogwy era deja în Țara Galilor când a venit Teilo din Armorica, și în realitate nu i-⁠a urmat lui Teilo, pentru că pe atunci nu exista scaun la Llandaff. Euddogwy și unii dintre urmașii lui ar fi putut fi „episcopi ai scaunului lui Teilo”. Dacă a fost ales așa cum e descris, atunci era deja episcop, fiindcă apare ca episcop Odo martor în una dintre cartele din Llancarfan, alături de Iacov, egumenul de la Llancarfan, și de Meurig, regele Gwentului.

Se spune că a avut o eparhie întinsă, de la Mochros până la Menevia, în Dyfed, împărțită mai târziu între două episcopii, cu granița pe râul Tywi, între regatele Gwent și Dyfed. În acest timp, sașii prădau sudul Țării Galilor. Euddogwy ar fi făcut un pelerinaj la Roma, unde ar fi săvârșit minuni, între ele una cu cârnați cu unt, pe care Bartrum o socotește tot născocire, pentru că legenda despre un clopot făcut din unt se povestește și despre Sfântul Teilo. O altă povestire spune că regele Einion de Glywysing, vânând un cerb printre stâncile și pădurile de pe râul Wye, a văzut cerbul culcându-⁠se pe mantia lui Euddogwy, iar câinii nu l-⁠au putut atinge, și atunci regele a dăruit sfântului pământ, dar Einion era fiul lui Morgan Hen (mort în 974), așa încât nu i-⁠a fost contemporan. Alt rege, Morgan, fiul lui Atrwys, pentru sufletul lui Ffriog, pe care îl omorâse, și pentru răscumpărarea sufletului său, luând asupra lui povara pocăinței în post, rugăciune și milostenie, a dăruit arhiereului Euddogwy, Sfântului Dubricius și Sfântului Teilo pământuri.

Retragerea și moartea

Biserica de la Llandaff, poate o mănăstire, era, probabil, un lăcaș vechi, dar era mai degrabă întemeiat de Euddogwy decât de Teilo. S-⁠a retras în cele din urmă la Llandogo, lângă Tintern, și a murit acolo la 2 iulie, ziua pomenirii lui (după un izvor, în anul 615). Se spune că a fost îngropat în biserica din Llandaff, pe locul catedralei de azi, unde a existat o raclă a lui până în 1547. Este unul dintre cei trei sfinți cărora li s-⁠a închinat catedrala. Se spune că Euddogwy a așezat în Llandaff moaștele Sfântului Teilo. Altă povestire spune că Gildas cel Înțelept, care trăia pe o insulă, ar fi trecut râul Wye cu lemn luat din pădure, destinat lui Euddogwy pentru un schit, iar Euddogwy, mustrându-⁠l, i-⁠a arătat mânia izbind cu toporul într-⁠o piatră.

Nu există dovezi că Llandaff a fost centrul unei episcopii cel puțin până la începutul secolului al XI-⁠lea și se socotește acum că Euddogwy ar fi putut avea sediul la Llandeilo Fawr sau la Llandogo, unde se spune că a fost episcop în jurul anului 580. „Cultul lui Euddogwy” ar fi astfel o reînnoire a cultului unui sfânt mai vechi, care căuta legitimitate prin legătura cu Llandaff. G. H. Doble socotește că Euddogwy a fost episcop și că în vremea veche nu a fost socotit sfânt, ci abia după ce viața lui a fost scrisă la Llandaff, în vremea normandă. Doble crede că Euddogwy din Llaneinion este altul decât episcopul din restul Vieții și arată, după un act din carte, că episcopul Euddogwy a murit în mijlocul slujirii și a fost urmat de Berthwyn. Biserica Llanddogo, din Gwent, i-⁠ar fi fost închinată altui sfânt.