Iuvenalie al Ierusalimului

Sfântul Iuvenalie a fost episcop al Ierusalimului din 422 și, după Sinodul al IV-⁠lea Ecumenic de la Calcedon, întâiul patriarh al Ierusalimului, până la adormirea sa, în 458. Se pomenește la 2 iulie.

După asediul Ierusalimului din anul 70, cetatea fusese lăsată în ruine, iar după vizita lui Hadrian, în 135, s-⁠a ridicat o cetate romană nouă, Aelia Capitolina, un oraș de mică însemnătate; guvernatorul locuia la Cezareea, care era scaun mitropolitan, iar episcopul Aeliei (Ierusalimului) era doar unul dintre sufraganii ei. Despre începuturile lui Iuvenalie se știu puține: s-⁠a născut la sfârșitul veacului al IV-⁠lea și a fost sfințit episcop în 422. În 428-429 a sfințit Lavra Sfântului Eftimie, pe drumul dintre Ierusalim și Ierihon, și i-⁠a dat preoți și diaconi. La Sinodul al III-⁠lea Ecumenic de la Efes (431) s-⁠a așezat de partea lui Chiril împotriva lui Nestorie. După sinod a încercat să-⁠și întindă stăpânirea peste cele trei provincii ale Palestinei și să facă din Ierusalim scaun mitropolitan, dar Chiril al Alexandriei și papa Leon I s-⁠au împotrivit separării de Cezareea și Antiohia. La al doilea sinod de la Efes (449) a fost unul dintre conducători și primul care a semnat, ca aliat al lui Dioscor; numele lui a fost scos din dipticele bisericilor care au respins acel sinod. La Calcedon (451) și-⁠a schimbat poziția și a osândit sinodul de dinainte, a lepădat erezia monofizită și a afirmat învățătura despre unirea celor două firi în Hristos, fără despărțire și fără amestecare. Când Dioscor a fost judecat pentru încălcarea dreptului canonic, Iuvenalie nu a pregetat să-⁠i retragă sprijinul. Înțelegându-⁠se cu Maxim al Antiohiei, a obținut recunoașterea stăpânirii asupra întregii Palestine, iar sinodul a hotărât ridicarea Ierusalimului la rang de patriarhie.

Schimbarea de la Calcedon l-⁠a pus în dușmănie cu monahii monofiziți din Palestina, care au pus în locul lui un antipatriarh, pe Teodosie. Când a încercat să se întoarcă în scaun, Iuvenalie a fost izgonit și a fugit la Constantinopol, în august 453. Teodosie, se spune, a umplut Ierusalimul de sânge. Oastea împăratului l-⁠a așezat din nou pe scaun în 453, iar el a păstorit în pace până în 458 și a ținut un sinod al episcopilor din Palestina pentru întărirea hotărârilor de la Calcedon, care i-⁠a adus recunoașterea papei Leon. A scris despre Adormirea și Mutarea Maicii Domnului și, după unii, el a început să prăznuiască separat Nașterea Domnului de Boboteaza (praznicul din 25 decembrie). Tradiția îl leagă de aducerea la Constantinopol a lanțurilor Apostolului Petru, dăruite împărătesei Eudochia. După predanie, a fost unchiul Sfintei Nina, luminătoarea Georgiei, și rudă îndepărtată a Sfântului Gheorghe.