Eusebiu de Samosata

Sfântul Sfințit Mucenic Eusebiu, episcopul Samosatei, a fost un mare apărător al credinței de la Niceea împotriva arianismului. A murit în anul 379, lovit cu o țiglă aruncată de o femeie ariană. Biserica Ortodoxă îl pomenește la 22 iunie.

Tot ce se știe sigur despre el se află în scrisorile Sfântului Vasile cel Mare și ale Sfântului Grigorie Teologul și în Istoria bisericească a lui Teodoret. În anul 361 a devenit episcop al vechiului oraș sirian Samosata. Lui i se încredințase înscrisul oficial al alegerii (360) a Sfântului Meletie al Antiohiei, susținut de episcopii ariani, care socoteau, greșit, că îl vor avea de partea lor. Când Meletie și-⁠a arătat ortodoxia, episcopii l-⁠au convins pe împăratul Constanțiu al II-⁠lea, arian hotărât, să-⁠i ia înscrisul lui Eusebiu și să-⁠l nimicească. Constanțiu l-⁠a amenințat că îi taie mâna dreaptă, fiindcă refuza să dea înscrisul, dar amenințarea a fost retrasă când Eusebiu și-⁠a întins ambele mâini. În mare parte datorită strădaniilor lui și ale Sfântului Grigorie Teologul, a fost ales Sfântul Vasile, în 370, arhiepiscop al Cezareei Capadociei.

În vremea prigoanei împotriva ortodocșilor, sub Iulian Apostatul, Eusebiu a umblat incognito prin Siria, Fenicia și Palestina, îmbrăcat ca ostaș, ca să întărească Biserica, rânduind preoți și diaconi, iar pe alocuri chiar episcopi. După moartea lui Iulian, el l-⁠a sfătuit pe Meletie să adune un sobor la Antiohia, la care au luat parte douăzeci și șapte de arhierei, unde arianismul a fost osândit din nou și învățătura de la Primul Sinod Ecumenic a fost întărită. Ortodocșii au trăit o scurtă odihnă în vremea lui Iovian, dar în 374 împăratul Valens, arian, l-⁠a trimis în surghiun în Tracia. Eusebiu l-⁠a rugat pe trimis să păstreze porunca în taină, spunând: „Dacă va afla poporul, în râvna lui pentru credință se va ridica cu arme împotriva ta, iar moartea ta ar putea fi pusă pe seama mea.” Deși înaintat în vârstă, a plecat în aceeași seară. Meletie a fost surghiunit în Armenia, iar Pelagie al Laodiceii în Arabia.

După moartea lui Valens, în 378, Eusebiu a fost readus la scaunul din Samosata. Cu ajutorul lui Grațian, care a dat libertate Bisericii, arhiereii surghiuniți s-⁠au întors la locurile lor. Când a venit la Dolikha, ca să rânduiască un nou arhiereu și să stârpească arianismul, care era puternic acolo, o femeie ariană a aruncat de pe acoperiș o țiglă care l-⁠a lovit în cap, și Eusebiu a murit din această rană, în 379.