Evdochia Tkacenko

Sfânta Cuvioasă Muceniță Evdochia Tkacenko, monahie, s-⁠a nevoit la Mănăstirea Iverski-⁠Serafimovski din orașul Verni, în regiunea Semireci (astăzi Almatî, în Kazahstan), și a primit mucenicia prin împușcare în vara anului 1918. Biserica Rusă o cinstește printre noii mucenici și mărturisitori ai veacului al XX-⁠lea.

Mănăstirea fusese întemeiată în 1910, iar prima stareță a fost monahia Paisia, care se nevoise mai înainte la Mănăstirea Ioan-⁠Maria din Stavropol. În 1913 episcopul Inochentie Pustinski, care a luat în frunte eparhia, a pus, împotriva dorinței monahiilor și a ieromonahului Serafim Bogoslovski, părintele lor duhovnicesc, stareță a mănăstirii pe fiica președintelui consiliului oștirii, generalul Bakurevici, tânăra novice rasoforă Taisia, tunsă în monahism cu numele Evfrosinia.

Crescută în mediu răsfățat, era foarte răzgâiată și ea însăși avea nevoie de un educator aspru. De aceea în mănăstire au început neorânduieli, iar monahiile au început să plece. Ieromonahul Serafim locuia pe atunci în schitul de pe muntele Kîzîl-⁠Jar, lângă Verni, iar monahia Evdochia îl vizita adesea. În 1918 ateii au ajuns la putere în Semireci și au început, ca pretutindeni, execuțiile și prigonirea credincioșilor.

În vara anului 1918 monahia Evdochia a venit la ieromonahul Serafim, care slujea atunci în schitul de pe muntele Medeo, ca să se spovedească și să se împărtășească. Seara aceleiași zile, în Mănăstirea Iverski-⁠Serafimovski au venit soldați roșii și au cerut ca monahiile să le predea pe stareța Evfrosinia, pentru că este fiică de general. Monahiile au ascuns-⁠o în hambar între saci de făină, iar soldații, înciudați, au scos spre împușcare, în locul stareței, pe monahiile Evdochia și Animaisa.

Le-⁠au pus lângă zidul mănăstirii și au tras. Glonțul a lovit-⁠o pe Evdochia în cap și i-⁠a desfigurat fața, iar Animaisa a fost rănită la umăr, surorile au ridicat-⁠o și ea s-⁠a vindecat mai târziu. Prietena monahiei Evdochia, inochinia Teodora, a fost atât de zguduită de împușcare și de felul în care glonțul desfigurase chipul tovarășei ei de taină, încât s-⁠a îmbolnăvit de șoc nervos și multă vreme nu a putut uita chipul însângerat și desfigurat.

Cuvioasa muceniță Evdochia i s-⁠a arătat atunci în vis și i-⁠a spus: „Teodora, de ce plângi, de ce te temi? Nu plânge, vezi că sunt la fel cum am fost”. După aceea nu a mai văzut chipul cuvioasei mucenițe desfigurat și s-⁠a vindecat.

Se pomenește la 28 septembrie și la 7 februarie în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse (stil nou).