Eventiu și Teodul

Sfinții Eventiu și Teodul au fost doi preoți ai Romei, uciși pentru credință împreună cu Alexandru, în a doua jumătate a secolului al II-⁠lea sau mai târziu. Sunt pomeniți la 3 mai. Unele izvoare îi socotesc personaje probabil ficționale.

Nașterea cultului lor este atestată de Martirologiul atribuit lui Ieronim, care înscrie la 3 mai pomenirea celor trei la mila a șaptea a drumului Nomentan. Săpături din 1854 au găsit ruinele unui sanctuar ridicat în secolul al V-⁠lea de episcopul Urs, pe o catacombă de la sfârșitul secolului al III-⁠lea și începutul celui de-⁠al IV-⁠lea; în ea s-⁠a aflat mormântul lui Eventiu și Alexandru și, într-⁠o încăpere alăturată, cel al lui Teodul. Relicvele au fost mutate sub papa Pascal I la Santa Prassede, apoi la Santa Sabina, iar părți ar fi în Germania și la San Lorenzo in Lucina. O tradiție veche, preluată și în Liber pontificalis, îl socotește pe Alexandru același cu papa Alexandru I, dar nu are temei nici în Martirologiul ieronimian, nici în inscripția din secolul al V-⁠lea de pe altarul mormântului său.

Pătimirea (passio), fără valoare istorică, spune că sub Traian papa Alexandru a adus la creștinism mare parte din senat și pe prefectul Ermes. Trimis de împărat, Aurelian l-⁠a arestat și l-⁠a dat tribunului Quirin. În temniță Alexandru a găsit pe preoții Eventiu și Teodul; prin minunile lor, cei trei au adus la credință pe Quirin și pe fiica lui Balbina. Aurelian a poruncit să fie tăiat capul lui Ermes și al lui Quirin și, după multe chinuri (Alexandru și Eventiu au fost aruncați într-⁠un cuptor, unde a intrat și Teodul, și toți au ieșit nevătămați), a poruncit să fie decapitați și cei trei. Soția lui Aurelian i-⁠a îngropat pe un teren al ei, la mila a șaptea a drumului Nomentan.