Sari la conținut

Sfânta Mare Muceniță

Xenia din Kalamata

Născută la Kalamata în 291, din părinți veniți din Italia de răsărit, cinstită ca mare muceniță; moartă în 318.

Prăznuire
3 maistil vechi 16 mai
Epoca
necunoscută
Locul
Kalamata

Viața

Sfânta Mare Muceniță Xenia din Kalamata (Xenia Peloponeziana) este o sfântă cinstită în Biserica Ortodoxă Greacă, despre care se spune că a trăit între 291 și 318 și a murit mucenic pentru că a refuzat să se mărite cu un guvernator păgân. Pomenirea ei este la 3 (16) mai. Cinstirea ei este de dată recentă. Sursele noastre arată că a început în secolul al XX-⁠lea, pe temeiul unei viziuni a unui preot și al unui manuscris de origine nesigură, și nu dau un act formal de canonizare.

Viața după manuscris

Potrivit vieții publicate în 1946, s-⁠a născut în secolul al III-⁠lea la Kalamata, în Pelopones, în familia lui Nicolae și Despina, venită din Italia de răsărit. Părinții, creștini, s-⁠au mutat la Kalamata fugind de prigoană și s-⁠au așezat într-⁠o gospodărie în afara orașului, pentru că tatăl era țăran. Încă din copilărie, Xenia a râvnit la Dumnezeu, i-⁠a plăcut rugăciunea și a preferat să-⁠și ajute familia în loc să se joace. Mare, s-⁠a deosebit prin frumusețe neobișnuită, înaltă, cu chipul frumos, ochii albaștri și părul lung, auriu. Nu voia să se mărite, hotărâtă să păstreze fecioria și să se închine lui Dumnezeu.

Odată, pe când lucra pe câmp, a văzut-⁠o guvernatorul păgân Dometian, om aspru și crud, care a vrut cu orice preț să-⁠i fie soție, dar ea a refuzat mereu. Dometian a mers la magi, ca s-⁠o vrăjească, dar sfânta alunga farmecele prin rugăciune și semnul Crucii. Văzând că nu izbutește, a poruncit să fie aruncată în temniță și chinuită. A fost legată de un stâlp, trupul ei a fost ars și ras, dar dimineața era întreagă și sănătoasă. Mâniat, Dometian a poruncit să fie legată de picioare de un cal și târâtă prin oraș, dar calul nu s-⁠a mișcat. A fost dusă într-⁠un templu păgân să aducă jertfă zeilor, dar la rugăciunea ei s-⁠a produs un cutremur care a dărâmat templul. Rămânând neclintită după lungi chinuri și slăvindu-⁠L pe Hristos, eparhul a poruncit s-⁠o taie și să i se aducă inima. Xenia a primit moartea cu bucurie, rostind o rugăciune de mulțumire. Soldații i-⁠au scos inima și au pus-⁠o pe un platou, iar trupul l-⁠au tăiat bucăți și l-⁠au ars. Din el ieșea o mireasmă frumoasă. Creștinii au adunat cenușa, din care au început să izvorască minuni. Dometian a fost lovit curând de un fulger la vânătoare. Prin rugăciune la ea s-⁠au vindecat îndrăciți, paralitici, bolnavi de ochi, de inimă, de piele și de nervi. Este înfățișată ca o fată blondă cu o cruce în mână și cu inima pe platou.

Cinstirea

Cinstirea Sfintei Xenia a avut mult timp numai caracter local în Pelopones și sfânta nu a fost cunoscută unui cerc larg de credincioși. La începutul secolului al XX-⁠lea, în Statele Unite, preotul grec Gheorghe Nasis a văzut în rugăciune o fată cu păr lung auriu și ochi albaștri, care s-⁠a prezentat ca mucenița Xenia și i-⁠a poruncit să-⁠i zugrăvească icoana. După căutări a fost aflat un manuscris al lui Constantin Vizantios din Constantinopol, cu viața ei. Părintele Gheorghe l-⁠a copiat și l-⁠a tipărit în 1946, cu slujba și paraclisul alcătuite de el. În 1993 la Kalamata s-⁠a ridicat o biserică în numele ei. Este înfățișată pe icoana Soborului sfinților din Messinia, alături de Cuviosul Ieroteu Ivirianul.

Prăznuiți în aceeași zi 3 mai