Teodosie de la Pecerska

Cuviosul Teodosie de la Pecerska a fost monah și egumen al Lavrei Peșterilor din Kiev, în veacul al XI-⁠lea. Împreună cu Cuviosul Antonie al Peșterilor, el este socotit întemeietorul monahismului rus. A adus în Rusia Kieveană rânduiala vieții de obște, după regula Sfântului Teodor Studitul, de unde s-⁠a răspândit în mănăstirile slave. A adormit în Domnul la 3 mai 1074.

Copilăria și chemarea

Teodosie s-⁠a născut la Vasilev, lângă Kiev, într-⁠o familie înstărită. Anul nașterii este nesigur: sursele vechi dau 1029, cercetătorii mai noi îl pun între 1008 și 1038. Tatăl său, om de arme, a fost mutat din porunca cneazului la Kursk, unde au trecut copilăria și tinerețea sfântului. Acolo a învățat Sfânta Scriptură, citirea și cântarea bisericească, iar tatăl a murit când avea treisprezece ani.

Avea dragoste de rugăciune și purta lanțuri pe trup. Mama lui, descrisă în Viața sa ca temătoare de Dumnezeu, dar aspră și stăpânitoare, se împotrivea dorinței lui de a se dărui lui Dumnezeu și îl bătea. O primă încercare de a pleca la Ierusalim cu pelerinii a eșuat. Vreme de trei ani a copt prescuri pentru biserica din Kursk și a dat săracilor ce câștiga din vânzarea lor.

În jurul anului 1055 a plecat de acasă la Kiev. Mănăstirile l-⁠au refuzat din pricina vârstei fragede, iar el a mers la Cuviosul Antonie. A fost tuns monah, după unele izvoare de Antonie însuși, după altele de Nikon, și s-⁠a așezat împreună cu aceștia în peșteră. După tradiție, mama lui l-⁠a căutat și l-⁠a chemat acasă, iar el a sfătuit-⁠o să intre ea însăși într-⁠o mănăstire de maici.

Egumenia

Teodosie a fost hirotonit ieromonah, iar în jurul anului 1062 (izvoarele dau și 1057) a fost ales egumen al mănăstirii, după Varlaam. A ridicat o clădire de lemn în care s-⁠au mutat toți călugării, în număr de circa o sută. Pe la 1068 a cerut de la Constantinopol regula studită, pe baza căreia s-⁠a alcătuit prima rânduială a Lavrei. În vremea lui s-⁠a început biserica mare a Adormirii Maicii Domnului, încheiată în 1078, și s-⁠a întemeiat una dintre cele dintâi biblioteci bisericești din Rus.

Sfântul nu a păstorit doar călugării, ci și mireni. Printre ucenicii lui duhovnicești se afla cneazul Iziaslav, iar când Sveatoslav l-⁠a răsturnat pe fratele său în 1073, Teodosie, om de mare smerenie, i s-⁠a împotrivit cu hotărâre. Viața lui povestește multe minuni. Îmbrăcat în haine vechi și zdrențuite, pe care Nestor le numește strălucind ca purpura împărătească, în fiecare an petrecea Postul Mare în închidere în peșteră, cu puțină pâine. Ușa era astupată cu pământ, iar frații vorbeau cu el doar prin ferestruica rămasă și numai la nevoie.

Adormirea și moaștele

A adormit în 1074 după o scurtă boală, cerând să fie îngropat noaptea în peștera unde se închidea în Postul Mare. La 14 august 1091 moaștele i-⁠au fost aflate de Nestor Cronicarul și s-⁠au dovedit neputrezite și a fost mutat în biserica Adormirii. În 1108 numele lui a fost trecut în sinodic și a început pomenirea de obște. Viața lui, scrisă de Nestor, este cea mai veche lucrare agiografică rusă și face parte din Paterikul Peșterilor.

Prăznuirea principală este la 3 mai, iar a doua, a aflării moaștelor, la 14 august. Peșterile Îndepărtate ale Lavrei, numite și ale lui Teodosie, și un izvor din Lavră îi poartă numele.