Ahmed Caligraful

Sfântul Nou Mucenic Ahmed Caligraful (numit și Hristodul) a fost un funcționar turc din Constantinopol, în secolul al XVII-⁠lea, care s-⁠a botezat în taină și a fost decapitat pentru credința în Hristos la 3 mai 1682. Despre el vorbesc doar izvoare creștine, hagiografice. Biserica îl pomenește la 3 mai și la 24 decembrie (6 ianuarie după calendarul nou), sub numele de botez, Hristodul.

Casa lui Ahmed

Ahmed s-⁠a născut într-⁠o familie musulmană din Constantinopol, în veacul al XVII-⁠lea, și a lucrat ca secretar și caligraf în cancelaria sultanului, în serviciul marelui scrib al imperiului. Era un om cu înrâurire. Nefiind căsătorit, după legea și obiceiul vremii a luat ca concubină o roabă creștină, o rusoaică ortodoxă. Fiind foarte evlavioasă, ea a primit de la Ahmed îngăduința să-⁠și mărturisească liber credința și să meargă la biserică, împreună cu o altă roabă, mai în vârstă. Cele două se duceau la biserică la sărbători, iar bătrâna aducea tinerei antidor și aghiasmă.

Cu timpul, Ahmed a început să se intereseze de credința lor. L-⁠a mirat mai ales că, atunci când femeia tânără se întorcea de la biserică, din gura ei venea un miros plăcut. Într-⁠o zi a întrebat-⁠o ce mănâncă la biserică de miroase așa. Ea i-⁠a răspuns că mănâncă doar pâine sfințită, antidor, și bea aghiasmă. Ahmed s-⁠a lăsat convins să afle mai multe și a cerut unui preot să-⁠i păstreze un loc ascuns în biserică, de unde să poată privi Liturghia săvârșită de Patriarhul Ecumenic. Preotul i-⁠a îngăduit. Ahmed și-⁠a lepădat hainele și turbanul alb, semn al musulmanilor, și a îmbrăcat haine creștine și turbanul albastru pe care îl purtau creștinii. Potrivit unor izvoare, a stat ascuns în biserică mai multe zile.

Vedenia și botezul

Tradiția creștină spune că Ahmed a văzut atunci pe Patriarh mergând fără să atingă pământul, cu potirul în mână. Când Patriarhul a binecuvântat poporul, din potir au țâșnit raze de lumină care au căzut pe capetele tuturor creștinilor de față, dar nu și pe al lui. După altă povestire, a văzut preotul strălucind în înălțime la Vohodul cel Mare, iar din mâinile Patriarhului ieșeau raze de lumină asupra capetelor credincioșilor, în afară de al lui. Mișcat, Ahmed a cerut unui preot să-⁠l boteze în taină și a primit botezul. De atunci și-⁠a mărturisit credința în Hristos în ascuns, pentru că ar fi pierdut nu doar averea, ci și viața: după legile otomane, ar fi fost un apostat și l-⁠ar fi așteptat osânda cu moartea.

Mărturisirea și mucenicia

Cu vremea, turcii au început să se îndoiască de loialitatea lui față de islam. Într-⁠o zi, o grupă de funcționari care se certau l-⁠a întrebat ce părere are. El a răspuns că nu este nimic mai bun decât credința creștină și că Dumnezeul creștinilor este cel mai mare lucru din lume, toate celelalte fiind palide față de El. Cei de față au început să-⁠l bată și l-⁠au predat autorităților. Pentru aceasta a fost pus în fața sultanului Mehmed al IV-⁠lea și a judecătorului.

Adus înaintea marelui judecător, Ahmed a mărturisit că a primit credința ortodoxă după o descoperire și că speră din toată inima ca și ei să ajungă să cunoască adevărul. Judecătorul furios l-⁠a aruncat în temniță și a poruncit să fie lăsat fără hrană și apă șase zile întregi. Când s-⁠a înfățișat a doua oară, Ahmed a spus că postul l-⁠a curățit și că Iisus Hristos i-⁠a descoperit tainele cele mai adânci ale credinței. Părerea lui era atât de neclintită încât, spune Viața, judecătorului i-⁠ar fi fost mai ușor să zdrobească pietre sau să facă foc cu mâinile decât să-⁠i schimbe gândul. Apoi a fost adus la sultan, care l-⁠a amenințat cu tăierea capului. Ahmed a răspuns că o asemenea pedeapsă ar fi pentru el cea mai mare bucurie. Sultanul a pronunțat osânda și Ahmed a fost decapitat la 3 mai 1682. Pe lista sfinților a fost trecut sub numele Hristodul.

Trupul lui a fost aruncat pe malul Bosforului, iar după Viață, locul în care a fost aruncat a strălucit multă vreme de o lumină supranaturală. Biserica Ortodoxă Sârbă îl pomenește la 24 decembrie după calendarul vechi (6 ianuarie după cel nou).