Evghenia Lîsova

Sfânta Cuvioasă Muceniță Evghenia Lîsova, monahie, s-⁠a născut în 1892 în satul Nikitkino din ținutul Egorievsk, gubernia Riazan, în familia lui Atanasie Lîsov, stăpânul unei mici băcănii, și a murit în lagăr, lângă Tașkent, la 17 noiembrie 1935. La botez a primit numele Evdochia. Biserica Rusă o cinstește printre noii mucenici și mărturisitori ai veacului al XX-⁠lea.

Monahismul

A învățat la școala parohială. În 1916 i-⁠au murit părinții, iar cele două surori ale ei erau deja măritate și locuiau separat; crescută în cucernicie, Evdochia a hotărât să-⁠și închine viața slujirii Domnului. Și-⁠a vândut animalele, a dat casa părintească surorii și a primit în schimb o căsuță mică, unde și-⁠a făcut chilie. În vremea prigoanei puterii ateiste, având ca duhovnic un monah de la Mănăstirea Bogoslovski din regiunea Riazan, a fost tunsă în 1926 în monahism cu numele Evghenia. Când mănăstirea a fost închisă, s-⁠a întors în satul natal și a slujit acolo la biserica Acoperământul Maicii Domnului.

Arestarea din 1931

În 1931 au fost arestate surorile Mănăstirii Kazan de la Kolîcevo și închise la Egorievsk. Îndată după arestare, credincioșii și monahiile mănăstirilor închise, care se așezaseră multe atunci la Egorievsk, au organizat ajutorul cu pachete de hrană și lucruri. Cam zece monahii stăteau de veghe zi și noapte lângă închisoare, ca să apuce să-⁠și ia rămas-⁠bun de la mărturisitoare în clipa când vor fi duse de la închisoare la gară.

În cele din urmă s-⁠a aflat că surorile mănăstirii Kazan vor fi mutate prin transport la 12 iunie. În ziua aceea, de la ora zece, au început să se adune la poarta închisorii monahii, clerici și credincioși, în total cam o sută. Mai târziu, un martor a declarat că preoții și monahiile au făcut agitație printre locuitorii orașului că puterea sovietică a pornit politica de nimicire definitivă a religiei, judecă și surghiunește oameni nevinovați.

Înainte de a scoate monahiile din închisoare, când pe piață erau destui credincioși, au apărut miliții care au început să-⁠i aresteze pe cei adunați. Văzând aceasta, unii au început să fugă. În zilele următoare au fost făcute arestări și între monahiile și credincioșii din Egorievsk și din satele apropiate.

Monahia Evghenia a fost arestată la 25 iunie 1931 și dusă în închisoarea din Egorievsk. Răspunzând anchetatorului, a spus că după moartea părinților a început viață monahală, că a mers și acum merge la biserică, slujește împreună cu preotul și se ține de această viață. În total au fost arestate în acest dosar optsprezece persoane. La 16 iulie 1931 troica OGPU din regiunea Moscova a osândit-⁠o pe monahia Evghenia la trei ani de surghiun în Kazahstan, termenul fiind socotit de la 12 iunie, când monahiile fuseseră arestate pe piață.

După surghiun

În 1934, la sfârșitul surghiunului, monahia Evghenia s-⁠a întors în patrie și s-⁠a așezat la Egorievsk, unde se întorseseră din surghiun alte monahii și clerici. A început să ajute la biserica Sfântului Binecredinciosului Cneaz Alexandru Nevski. Monahiile, novicele și femeile cucernice au început să săvârșească slujbele rânduite prin case, și în orașe și pe sate s-⁠au format mici obști monahale. În casa din Egorievsk, împreună cu monahia Evghenia, locuiau schimonahia Agnia de la Mănăstirea Kolîcevo și o femeie cucernică, care a primit ulterior monahismul cu numele Serafima; le ajuta o învățătoare, Olga, care voia mult să se facă monahie, dar din pricina prigoanei nu a fost binecuvântată.

Mulți se temeau atunci să se roage, iar rugăciunea în comun în casă, fie și doar citirea Psaltirii sau a miezonopticii, săvârșirea vecerniei, utreniei sau liturghiei, era socotită încălcare a legii despărțirii Bisericii de stat și atrăgea închisoarea. Mulți se temeau să se adune în case pentru rugăciune, dar Evghenia, răspunzând acestor temeri, spunea: „Eu am fost în surghiun, nu mi-⁠e frică”. Până la noile arestări, schimonahia a murit, iar toți ceilalți, între ei și monahia Evghenia, au fost arestați în aprilie 1935.

Anchetatorul a întrebat-⁠o unde și când a luat parte la rugăciuni tainice prin locuințele credincioșilor; ea a răspuns că nu a fost la nicio rugăciune tainică, că poate au fost în Egorievsk, dar nu știe, și că nu se recunoaște vinovată. La 14 iunie 1935 Consfătuirea Specială a NKVD a osândit-⁠o la cinci ani de lagăr de muncă corecțională, iar ea a fost trimisă într-⁠un lagăr lângă Tașkent.

Din lagăr scria rudelor să-⁠i trimită pesmeți; apoi le-⁠a scris să nu-⁠i mai trimită nimic, pentru că lagărul lor se mută în alt loc, iar când vor ajunge va scrie noua adresă. Dar condițiile acelui transport au fost atât de grele, încât nu le-⁠a putut răbda. Monahia Evghenia Lîsova a murit la 17 noiembrie 1935 în detenție și a fost îngropată într-⁠un mormânt necunoscut.

Se pomenește la 17 noiembrie, la 7 februarie în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse (stil nou), la 23 iunie în Soborul sfinților din Riazan, la 5 septembrie în Soborul sfinților din Moscova și la 8 septembrie în Soborul sfinților din Asia Centrală.