Exuperanțiu

Sfântul Mucenic Exuperanțiu a fost unul dintre cei doisprezece clerici ai Sfântului Sfințit Mucenic Ștefan, papa Romei, tăiați cu sabia în anul 257, pe vremea împăratului Valerian. Ceilalți au fost Bon, Faust, Maur, Primitiv, Calumniosus, Ioan, Chiril, Teodor, Vasile, Castel, Honorat și Tertulin, convertit de Sfântul Ștefan.

Ștefan a păstorit Biserica Romei între 253 și 257 și a luptat cu râvnă împotriva ereziei lui Novat, care învăța că nu trebuie primiți cei care se întorc din erezii. Ascuns în vremea prigoanei, a botezat mulți păgâni, între ei pe tribunul Nemesiu, care a crezut în Hristos după ce sfântul i-⁠a vindecat fiica, Lucila. Nemesiu, hirotonit diacon, și fiica lui au fost tăiați cu sabia.

Administratorul lor, Simfroniu, adus de tribunul Olimpiu în templul lui Marte spre chinuri, a topit prin rugăciune idolul de aur, după care Olimpiu, cu soția sa Exuperia și cu fiul Teodul, au crezut și s-⁠au botezat. Toți au fost arși, iar rămășițele lor au fost îngropate de Sfântul Ștefan. Atunci au fost decapitați și cei doisprezece clerici ai lui. În cele din urmă Ștefan însuși a fost adus la împăratul Valerian, care l-⁠a osândit să fie tăiat cu sabia în templul lui Marte.

Dar la rugăciunea sfântului o mare parte a templului s-⁠a prăbușit, iar ostașii au fugit. Ierarhul s-⁠a ascuns în catacombe, în cimitirul Sfintei Lucina, unde a fost ucis de ostașii veniți, pe când învăța pe creștini.

Sinaxarul îi pomenește pe toți la 15 august (stil nou). Numele lui Exuperanțiu nu este cuprins în calendarul actual al Bisericii Ruse.