Felicisima

Sfânta Mucenică Felicisima este pomenită în Martirologiul Roman ca muceniță la Falerii, în Etruria, la 12 august, pe la începutul secolului al IV-⁠lea.

Potrivit povestirii, în vremea persecuției lui Dioclețian, tânărul Gratilian, un fiu de nobili de șaisprezece ani, a fost botezat în taină și a mărturisit credința în fața guvernatorului Trasone. Cât a stat închis, mulți au venit la el și s-⁠au făcut creștini. Printre ei era Felicisima, o tânără oarbă care și-⁠a căpătat vederea îndată ce Gratilian a botezat-⁠o. Guvernatorul, văzând în această minune o vrăjitorie, a judecat pe amândoi, le-⁠a pus să li se zdrobească dinții cu piatra și i-⁠a dus la moarte. Pe malul unui pârâu dintre vechiul Falerii și Falerii Novi, ei au îngenuncheat și au fost decapitați, iar capetele lor au căzut în apă. Anul exact este nesigur: se dă adesea 313, iar Martirologiul Roman o leagă de Todi, în timp ce povestirea așază martiriul între Falerii și Falerii Novi.

Este sfântă a Bisericii nedespărțite, cinstită în Occident la 12 august pe stilul nou al calendarului occidental, fără canonizare sinodală.