Feruțiu

Sfântul Mucenic Feruțiu, numit și Ferjeux, a fost diacon și mucenic la Besançon, în Galia, și a pătimit la 10 iunie 212, împreună cu fratele său Ferreol. Sunt socotiți cei doi întemeietori ai Bisericii din Besançon și cei dintâi propovăduitori ai Evangheliei în ținutul secvanilor (azi Franche-⁠Comté).

Povestea lor, păstrată de Grigorie de Tours, spune că Sfântul Irineu al Lyonului, ucenic al Sfântului Policarp, i-⁠a trimis spre sfârșitul veacului al II-⁠lea, din Atena, ca să întemeieze o comunitate creștină la Vesontio. S-⁠au așezat într-⁠o peșteră din apropiere, din care și-⁠au început predica. Au fost decapitați din porunca guvernatorului roman Claudiu, pentru tulburarea ordinii publice.

Pe locul peșterii s-⁠a ridicat în secolul al XIX-⁠lea bazilica Saint-⁠Ferjeux. Sfinții Ferreol și Feruțiu sunt ocrotitorii Besançonului și sunt pomeniți la 16 iunie, după calendarul apusean (stil nou). Sunt înfățișați de obicei împreună, cu palma mucenicilor în mână, iar diaconul se deosebește după dalmatică. Sunt sfinți ai Bisericii nedespărțite.