Fotie din Nicomidia

Sfântul Mucenic Fotie din Nicomidia a fost nepotul Sfântului Mucenic Anichit, amândoi originari din Nicomidia. Au murit pentru Hristos în anul 305, în vremea împăratului Dioclețian (284-305).

Anichit, dregător militar, a mustrat pe Dioclețian, care pusese în piața cetății unelte de tortură ca să înspăimânte pe creștini. Mâniat, Dioclețian a poruncit să fie chinuit sfântul și apoi aruncat fiarelor. Dar leul slobozit s-⁠a făcut blând și se gudura în jurul lui. Deodată a început un cutremur puternic, a căzut capiștea lui Hercule și mulți păgâni au murit sub zidul prăbușit al cetății. Călăul a ridicat sabia ca să-⁠i taie capul sfântului, dar el însuși a căzut fără simțire. Pe Anichit l-⁠au pus pe roată și l-⁠au pârjolit cu foc, dar roata s-⁠a oprit și focul s-⁠a stins. L-⁠au aruncat într-⁠un cazan cu cositor clocotit, dar cositorul s-⁠a răcit. Așa l-⁠a păzit Domnul pe robul Său ca să întărească pe mulți. Nepotul mucenicului, Sfântul Fotie, l-⁠a întâmpinat pe cel ce suferea și, întorcându-⁠se către împărat, a spus: Închinătorule la idoli, zeii tăi nu sunt nimic. Sabia ridicată asupra noului mărturisitor l-⁠a lovit pe însuși călău.

Mucenicii au fost închiși în temniță. După trei zile, Dioclețian i-⁠a îndemnat să se închine zeilor, făgăduind că îi va slăvi și îi va îmbogăți. Mucenicii au răspuns să piară el cu cinstea și bogăția lui. Atunci i-⁠au legat de picioare de cai sălbatici, dar sfinții, târâți pe pământ, au rămas nevătămați. Nu au pătimit nici în baia înroșită, care s-⁠a prăbușit. În cele din urmă, Dioclețian a poruncit să se aprindă un cuptor uriaș, iar o mulțime de creștini, însuflețiți de nevoințele lui Fotie și Anichit, au intrat singuri în el, spunând: Suntem creștini. Toți au murit cu rugăciunea pe buze. Trupurile lui Anichit și Fotie nu au fost vătămate de foc, nici măcar părul lor. Văzând aceasta, mulți dintre păgâni au crezut în Hristos. Sfinții sunt pomeniți la 25 august.