Gero de Köln

Sfântul Ierarh Gero de Köln a fost arhiepiscop al Colonei din 969 până la moartea sa, la 29 iunie 976. S-⁠a născut în jurul anului 900 în Saxonia, probabil fiul contelui Christian, seniorul din Ostfalia și din marca saxonă de Răsărit (mort în 950), și al Hiddei, fiica contelui Thietmar și sora marcgrafului Gero I. Originea familiei, formarea și chiar amănuntele vieții lui rămân o enigmă. Probabil a fost canonic (custode al domului), administrator apostolic al Colonei și capelan imperial. A pus să se facă înainte de 969 Codexul lui Gero, în scriptoriul mănăstirii Reichenau.

A fost ales arhiepiscop în 969; după cronicarul Thietmar de Merseburg, a întâmpinat la început împotrivirea împăratului Otto cel Mare. La sfârșitul lui 971 a fost trimis ca sol la curtea bizantină de la Constantinopol, ca să rânduiască căsătoria moștenitorului lui Otto, Otto al II-⁠lea, cu prințesa bizantină Theophanu, în aprilie 972, la Roma. În călătoria aceea a adus și moaște ale Sfântului Pantelimon pentru sfințirea noii biserici Sfântul Pantelimon din Köln. În 972 a luat parte la un sinod la Ingelheim. La 29 august 970, el și fratele lui Thietmar au dăruit o parte din moștenire pentru întemeierea unei mănăstiri la Thankmarsfelde, mutată în 975 la Nienburg, pe pământurile familiei, unde a slujit ca bază misionară în lucrarea printre slavii polabi. În 974 a întemeiat mănăstirea Gladbach pe locul unei foste biserici distruse în incursiunile ungurilor.

A murit în 976 și a fost îngropat în domul din Köln, unde a lăsat ca moștenire Crucea lui Gero, una dintre cele mai vechi cruci mari din Germania și un reper al iconografiei creștine apusene. Codexul lui Gero, probabil alcătuit în 969 la porunca arhiepiscopului, cuprinde un evangheliar al anului liturgic; este un exemplu al artei ottoniene, păstrat azi la Universitatea Tehnică din Darmstadt și înscris în programul UNESCO „Memoria Lumii”. Este cinstit ca sfânt al Bisericii nedespărțite.