Gheorghe Sedov

Sfântul Mărturisitor Gheorghe Sedov, de la Romanovo-⁠Borisoglebsk, pe numele lumesc Egor Egorovici Sedov, s-⁠a născut în 1883 în satul Ciurilovo din gubernia Vladimir, într-⁠o familie de țărani, și a murit la 16 decembrie 1960, la Tutaev. Făcea parte din acel fel minunat de oameni ruși a căror limpezime și simplitate de suflet făceau temeinice toate faptele și sigur fiecare pas: nu s-⁠au lăsat înșelați de schimbarea valorilor vieții, nu și-⁠au trădat principiile de teamă, nu și-⁠au pierdut întregimea și au rămas credincioși până la sfârșit.

Egor a învățat carte la școala satului, iar din tinerețe s-⁠a ocupat cu munca țărănească. În 1907 s-⁠a căsătorit și au avut cinci copii. Toți mergeau la biserică. Chiar și în vremea sovietică, Egor Egorovici nu lucra în zilele de sărbătoare, iar orice lucru îl făcea cu rugăciune. După revoluție, evlavia familiei Sedov a început să stârnească batjocură și lui Egor Egorovici i-⁠au spus monahul. La sfârșitul anilor douăzeci, fără să se sperie de represiunile împotriva lui și a familiei lui, a devenit staroste al bisericii din satul Lîkovo. Când au început arestările clerului, casa Sedovilor era adesea cercetată de preoți și monahi izgoniți din biserici și mănăstiri, care căutau adăpost vremelnic.

Episcopul Atanasie

În 1925 l-⁠a cunoscut pe episcopul Atanasie Saharov al Vladimirului, care își începea calea de mărturisitor, și i-⁠a devenit fiu duhovnicesc. Venind la Vladimir, Egor Egorovici se oprea mereu în casa arhiereului, iar episcopul Atanasie vizita casa Sedovilor din Ciurilovo. Toată viața l-⁠a ajutat pe episcop cu pachete și bani. În plus, ducea miere de la stupina lui și alte alimente prin închisori și le împărțea deținuților. În vremea colectivizării, vărul lui Egor Egorovici a fost împuternicit al sovietului sătesc în Ciurilovo. Evlavia și bunăstarea familiei Sedov au stârnit dușmănia vărului, care în 1932 a cerut să i se dea lui Egor o așa-⁠numită sarcină fermă, pe care nu ar fi putut-⁠o împlini, adică un impozit în produse cu bună știință prea mare. Familia a fost deposedată de avere, Egor Egorovici a fost arestat și a stat un an la muncă silnică, iar familia a trebuit să plece din satul natal. S-⁠au așezat mai întâi la Iaroslavl, apoi la Tutaev. După eliberare, Egor Egorovici a fost trei ani cioban și, cu banii câștigați, a cumpărat la Tutaev o casă pentru familie. Aici a devenit enoriaș al bisericii Adormirii din satul Kotovo și, ca mai înainte, își găzduia în casă monahii izgoniți și preoții reprimați.

Arestarea și ultimii ani

În 1943 a fost arestat pe baza mărturiilor unui om arestat mai înainte, care nu rezistase la anchete. Ancheta a durat unsprezece luni, Egor Egorovici a fost interogat de șase ori, dar în nici un fel nu a consimțit să se recunoască vinovat și nu a numit pe nimeni dintre cunoscuți. Ancheta nu a izbutit să adune nici o temelie pentru osândirea lui și a trebuit să-⁠l elibereze. Ieșit din închisoare, a aflat că episcopul Atanasie fusese arestat la Ișim. Mai aștepta pe bolnavul ierarh o temniță de aproape zece ani în lagăre, iar Egor Egorovici a căutat tot acest timp să-⁠i ușureze suferințele. Când episcopul, foarte bolnav, a fost pus într-⁠un cămin pentru invalizi, Egor Egorovici a luat asupra lui garanția pentru episcopul surghiunit și l-⁠a dus acasă. Episcopul a trăit la fiul său duhovnicesc unsprezece luni.

În anii cincizeci Egor Egorovici a ajuns staroste al bisericii Învierii din Tutaev. Toate puterile mărturisitorului de șaptezeci de ani le-⁠a cheltuit pentru refacerea ei, în ciuda vremii grele, fără Dumnezeu. În 1960, în timpul unei reparații a bisericii, trei scări legate între ele au căzut peste el. A ajuns singur acasă, dar acolo s-⁠a culcat și nu s-⁠a mai ridicat. A zăcut cam un an. Soției îi spunea: Se vede că așa a fost voia lui Dumnezeu. La 16 decembrie 1960 s-⁠a mutat la Domnul. A fost îngropat la cimitirul orășenesc din Tutaev. Astăzi sfintele moaște ale mărturisitorului Gheorghe se află în catedrala orășenească din Tutaev. Este pomenit, după pagina Azbyka, la 5 iunie, 6 iulie și 16 decembrie.