Gherontie de la Tismana

Gherontie de la Tismana, născut Gheorghe Aldea la 4 noiembrie 1934 la Viscri, în Brașov, a fost monah și nebun pentru Hristos, mort în noaptea de 12 spre 13 octombrie 2018 la Betleem, la optzeci și trei de ani. Trupul lui a fost adus în țară și îngropat lângă altarul Mănăstirii Tismana. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală; nu cunoaștem pași oficiali de canonizare.

Era al doilea dintre cei trei copii ai lui Ioan și Elena Aldea, țărani. La școala primară, evlavia lui deosebită i-⁠a atras critici și pedepse de la învățător și batjocură din partea colegilor. A ajutat familia la câmp, iar în adolescență s-⁠a dedicat rugăciunii și postului. Mergea adesea la unchiul său, protosinghelul Modest Aldea, egumenul Mănăstirii Ciolanu și mai târziu eclesiarh al catedralei din Buzău, de care a fost ucenic de chilie.

În toamna lui 1959, comuniștii cereau tinerilor monahi să părăsească mănăstirile, iar el a refuzat să plece din Ciolanu. A fost închis la Jilava și de mai multe ori internat în spitale psihiatrice. După o vedenie a Maicii Domnului, a luat calea nebuniei pentru Hristos. După 1990 și-⁠a continuat nevoințele și a călătorit pentru a întâlni oameni, socotit vindecător și îndrumător duhovnicesc.

După moartea lui, credincioșii spun că s-⁠au petrecut vindecări prin atingerea unor obiecte purtate sau folosite de el, a fotografiei lui sau a crucii de pe mormânt, și că semnele morții nu au atins trupul lui opt zile după trecerea la Domnul. În mai 2021 s-⁠a deschis o expoziție cu lucrările lui la Galeria Română. Sursele de care dispunem nu dau detalii despre călugărirea lui, despre anii petrecuți la Tismana sau despre boala dinaintea morții.