Gigantie din Melitene

Sfântul Mucenic Gigantie din Melitene este numărat în calendar între cei care au pătimit la Melitene împreună cu Sfântul Mucenic Ieron. Textul pe care ne sprijinim spune povestea acestui Ieron și a tovarășilor lui, fără să dea fapte despre Gigantie însuși; de aceea redăm mai jos întâmplarea grupului.

Ieron s-⁠a născut în cetatea Tiana din Capadocia, din mama Stratonichi, în vremea împăraților Dioclețian și Maximian, închinători la idoli și prigonitori ai creștinilor. Împărații au trimis în Armenia și în Capadocia doi bărbați cruzi, Agricolau și Lisias, să-⁠i omoare pe creștinii care nu se închină idolilor și să adune în oaste pe bărbații tineri și puternici. Lisias l-⁠a aflat pe Ieron, un om puternic și curajos, și a trimis ostași să-⁠l ia. Ieron, care socotea nepotrivit pentru un creștin să slujească alături de închinătorii la idoli, i-⁠a bătut și i-⁠a pus pe fugă. Ostașii au venit a doua oară, în număr mai mare; Ieron s-⁠a retras cu optsprezece creștini într-⁠o peșteră și a respins atacurile. Un prieten al lui, Chiriac, l-⁠a convins cu blândețe să iasă și să meargă.

Ieron și-⁠a luat rămas bun de la mama lui, o văduvă bătrână și oarbă, și a pornit spre Melitene cu rude și credincioși. În noapte i s-⁠a arătat cineva îmbrăcat în alb, vestindu-⁠i că merge pe calea cea dreaptă, să lupte pentru Împăratul ceresc, și că în curând va primi de la El cinste și slavă. Ieron a spus tovarășilor că nu există decât o singură adevărată comoară, cea din ceruri, și că își încredințează mama lui Hristos, Părintele orfanilor și al văduvelor.

La Melitene a fost închis cu alți treizeci și trei de creștini. I-⁠a îndemnat să nu se închine idolilor, ci să aducă lui Dumnezeu jertfa laudei. În fața judecătorului Lisias, toți au mărturisit credința, iar Ieron a recunoscut că a bătut pe ostașii trimiși după el. Lisias a poruncit să i se taie mâna până la cot, iar pe ceilalți i-⁠a pus să fie bătuți. În temniță, un rudenie, Victor, a mituit un slujbaș care ținea evidența mucenicilor, să-⁠i șteargă numele, și a ieșit noaptea; curând a murit, pierzând și averea, și viața, și cununa muceniciei. Ieron l-⁠a plâns cu amar.

Ieron și-⁠a lăsat apoi voința: averea din Pisidia surorii sale Teotimia, ca să facă pomenire la ziua morții lui; restul mamei sale, căreia să i se dea și mâna tăiată, pusă într-⁠o casă din Vadisana. A cincea zi, judecătorul i-⁠a osândit pe toți la moarte prin sabie, după ce i-⁠a bătut crunt. Mergând la locul uciderii, mucenicii cântau psalmul „Fericiți cei fără prihană în cale” și, ajunși, au îngenuncheat și au zis: „Doamne Iisuse Hristoase, primește sufletele noastre”. Apoi li s-⁠au tăiat capetele.

Capul lui Ieron l-⁠a răscumpărat cu greutatea lui în aur un bărbat bogat, Hrisafie, care mai târziu a zidit o biserică la locul unde au fost uciși mucenicii și a așezat în ea capul. Rudele Antonie și Matronian au dus mâna la mama sfântului, Stratonichi, care a spălat-⁠o cu lacrimi, a sărutat-⁠o și a așezat-⁠o acolo unde indicase fiul ei. Trupurile mucenicilor au fost îngropate în taină de alți creștini. Sunt pomeniți la 20 noiembrie (stil nou), adică 7 noiembrie pe stil vechi.