Gondulf de Maastricht

Sfântul Ierarh Gondulf de Maastricht (în latină Gondulfus sau Gundulphus) a fost episcop de Tongeren și Maastricht, la hotarul dintre secolele al VI-⁠lea și al VII-⁠lea, și a adormit în jurul anului 607. Este, împreună cu Sfinții Servatius și Monulf, unul dintre ocrotitorii orașului Maastricht. Se cunosc foarte puține fapte sigure despre el; o listă ortodoxă veche spune că a adormit la Bourges, dar tradiția îl leagă de Maastricht.

După legendă, părinții lui erau Munderic și Arthemia, iar soția lui, Palatina, fiica unui aristocrat galo-⁠roman, Maurilion Gallo. După unele reconstituiri, au avut un fiu, Bodegisel al II-⁠lea, duce al Aquitaniei. Se discută dacă nu cumva era una cu Betulf, episcop de Maastricht pomenit în 614. Potrivit tradiției, a păstorit șapte ani. Biografiile lui medievale sunt în mare parte extrase din Viața Sfântului Servatius, scrisă de preotul Jocundus în veacul al XI-⁠lea, la mai bine de patru veacuri după moartea sa, și de aceea nu sunt de încredere. Jocundus povestește că Gondulf a încercat să refacă orașul Tongeren, distrus în vremea năvălirilor barbarilor, iar niște lupi i-⁠au sfâșiat pe colonii păgâni sub ochii episcopului.

Tradiția spune că a fost îngropat în naosul bisericii Sfântul Servatius din Maastricht, ridicată de înaintașul său Monulf. Trupurile lui Monulf și Gondulf au fost scoase în 1039 de episcopul Nithard de Liège și de Gerard de Florennes, în prezența împăratului Henric al III-⁠lea, iar în veacul al XI-⁠lea prepozitul Humbert a ridicat un cenotaf deasupra mormântului lor. Este pomenit la 17 iunie, ca sfânt al Occidentului dinaintea Marii Schisme (sfânt al Bisericii nedespărțite), după calendarul pe stil nou.