Hervé

Sfântul Hervé a fost un sfânt breton din secolul al VI-⁠lea, născut orb la Guimiliau, unul dintre cei mai îndrăgiți sfinți ai Bretaniei, împreună cu Sfântul Ivo. Biserica îl pomenește la 17 iunie. Se înfățișează cu un lup îmblânzit.

Era fiul unui bard galez, Hyvarnion, care învățase la Cadoc și devenise menestrel la curtea lui Childebert. Mama, Rivanone, era o femeie de frumusețe rară, cunoscătoare a ierburilor și plantelor. Era nepotul pustnicului Urfold. Tatăl a murit când Hervé era mic, iar el a moștenit harpa tatălui. Mama s-⁠a făcut pustnică și, la șapte ani, l-⁠a încredințat unchilor, care l-⁠au dat unui pustnic învățat din pădure. Pe la paisprezece ani a mers la școala monahală din Plouvien, unde unchiul din partea mamei, Gourvoyed, era egumen. A ajuns învățător și menestrel. Cu ucenicul său Guiharan a trăit lângă Plouvien ca pustnic și bard. Avea puterea de a vindeca animalele și era însoțit de un lup îmblânzit. Lupul i-⁠a mâncat boul sau măgarul cu care ara, iar Hervé a rostit o predică atât de grăitoare încât lupul a cerut să slujească în locul boului. De atunci lupul a tras plugul. A fost însoțit de ucenici și a refuzat orice hirotonie sau cinste lumească, primind doar să fie hirotonit exorcist. A adormit în 556 și a fost îngropat la Lanhouarneau. La Lanrivoaré, schitul Saint-⁠Hervé, făcut după modelul schiturilor irlandeze, păstrează ruinele unei capele, o fântână și o chilie de piatră în care se spune că a trăit sfântul. De teama normanzilor, moaștele lui au fost mutate într-⁠o raclă de argint în capela castelului din Brest; date episcopului de Nantes, s-⁠au pierdut în Revoluție.