Pior

Cuviosul Pior a fost monah și pustnic egiptean din pustia Schitului, în secolul al IV-⁠lea, unul dintre Părinții pustiei și ucenic al Sfântului Antonie cel Mare. A trăit până la adânci bătrâneți, aproape o sută de ani, și a murit către sfârșitul secolului.

Povestirile pustiei spun că și-⁠a părăsit în taină casa, făgăduind să nu mai intre niciodată în ea și să nu-⁠și mai vadă rudele; a ajuns pustnic în pustia Nitriei. După ani, sora lui, acum bătrână, a aflat cum trăiește și i-⁠a rugat pe pustnicii Nitriei să-⁠i îngăduie să-⁠l vadă. Pior a venit la casa ei, dar a rămas în ușă cu ochii închiși; a vorbit cu sora lui, fără s-⁠o vadă și fără să intre, și s-⁠a întors în pustie.

O altă pildă a rămas de la un sobor ținut în pustia Nitriei, unde se voia judecarea unui frate care greșise. Pe când toți se certau, Pior a ieșit în fața părinților cu un sac plin cu nisip legat în spate și cu un coș pe jumătate plin cu nisip pe piept. Când l-⁠au întrebat ce face, a răspuns că sacul plin este păcatele lui, pe care nu le vede și de aceea nu poate judeca, iar coșul este păcatele mici ale fratelui judecat, pe care le vede și deci e gata să le osândească. Să le atârne mai bine în față pe ale lui, ca să-⁠și aducă mereu aminte de ele și să ceară iertare. Auzind, cei adunați s-⁠au risipit, spunând că aceasta este calea mântuirii.

Biserica Greacă îl pomenește la 17 iunie, iar calendarul slav la 28 februarie (stil nou).