Grigorie Samarin

Sfântul Sfințit Mucenic Grigorie Samarin a fost diacon în Biserica Ortodoxă Rusă, născut la 9 ianuarie 1893 în satul Salmanovka din gubernia Penza și mort în lagăr la 11 iulie 1940, lângă stația Izvestkovaia, în Regiunea Autonomă Evreiască. A fost numărat între sfinții Bisericii Ruse în 2002, ca sfințit mucenic cinstit în toată Biserica. Este pomenit la 28 iunie (11 iulie pe calendarul nou).

Tinerețea și slujirea

S-⁠a născut într-⁠o familie de țărani și a urmat școala din satul Salmanovka și școala teologică din Penza. După ce a terminat-⁠o, în 1914 a fost luat în armată și trimis în Asia Centrală. Din 21 octombrie 1914 a slujit ca citeț la biserica Sfântului Arhanghel Mihail, al cărei cler îngrijea duhovnicește pe ostașii regimentului 11 de pușcași turkestani din orașul Kerki. A fost lăsat la vatră în 1918.

După armată s-⁠a mutat în orașul Verni (azi Alma-⁠Ata), unde l-⁠a cunoscut pe diaconul Vasile Gorbaciov, cu care a legat o prietenie de mulți ani. În octombrie 1919 a fost numit citeț la biserica Acoperământului din satul Vîsokoe, în ținutul Cimkent. La 9 februarie 1920 a fost hirotonit diacon. La 27 septembrie 1922 a fost numit diacon la catedrala Iosif-⁠Gheorghe din Tașkent. Din 3 august 1923 a slujit la biserica Arhanghelului Mihail din satul natal, Salmanovka, iar la 9 mai 1925 a fost mutat la biserica Înălțării din orașul Spassk, gubernia Penza.

La 9 iulie 1931 a fost numit cleric la biserica Sfinților Mucenici Adrian și Natalia din Losinoostrovsk, lângă Moscova, familia lui locuind la Kolomna. La 26 august 1933 a primit dublul orar. La 20 aprilie 1935 a fost mutat la biserica Sfinților Petru și Pavel din Kolomna, unde l-⁠a întâlnit din nou pe preotul Vasile Gorbaciov. Credincioșii îl iubeau și îl respectau și își aminteau cu câtă evlavie și avânt cânta și rostea ecteniile la slujbe.

Arestarea și lagărul

La 10 august 1937 a fost arestat, împreună cu un grup mare de clerici din Kolomna, în cazul unei „organizații contrarevoluționare bisericești monarhiste”, care, după rapoartele NKVD, ar fi numărat până la cincizeci de oameni, între ei clerici, foști oameni de seamă, culaci deposedați și bisericoși activi. La arestare, soției lui, însărcinată, și celor cinci copii nu li s-⁠a îngăduit să-⁠și ia rămas bun de la el. A fost pus în închisoarea din Kolomna, apoi mutat la închisoarea Taganka din Moscova.

Mai mulți oameni au depus mărturii împotriva lui. Protopopul bisericilor din Kolomna a declarat că diaconul Grigorie ar fi spus că bolșevicii vor să facă din poporul rus un rob fără voință, care să li se supună în toate. Părintele Grigorie nu și-⁠a recunoscut vina și a declarat că nu a făcut parte din nicio organizație contrarevoluționară și nu a avut activitate antisovietică. La 9 octombrie 1937 a fost condamnat de o troică specială a NKVD pentru regiunea Moscova la zece ani de lagăr de muncă. Cei mai mulți dintre cei acuzați în acest proces, care au recunoscut vina, au fost condamnați la moarte și împușcați.

A executat pedeapsa în lagărul de muncă din Bureia. Soția lui, Olga Mihailovna, a cerut NKVD revizuirea cazului. În 1939 cazul a fost revizuit, dar plângerea a fost lăsată fără urmare, pentru motive nefondate. A murit la 11 iulie 1940 și a fost îngropat într-⁠un mormânt necunoscut de lagăr, lângă stația Izvestkovaia. Cu puțin înainte de moarte le-⁠a scris copiilor o scrisoare din lagăr, în care îi povățuia să citească cărți de folos sufletesc, să învețe și să-⁠și ajute mama.

Reabilitarea și canonizarea

În 1957 a fost reabilitat. Cercetarea a arătat grave încălcări ale legii din partea lucrătorilor NKVD din Kolomna: oameni arestați fără temei, arestați obligați să semneze mărturii inventate, iar cei care refuzau erau supuși unor interogatorii neîntrerupte, de mai multe zile, cu insulte, amenințări, ore de stat în picioare și bătăi.

Prin hotărârea Sfântului Sinod din 7 octombrie 2002 a fost numărat între noii mucenici și mărturisitori ai Rusiei, pentru cinstire în toată Biserica. Este pomenit la 28 iunie (11 iulie), în soborul sfinților din eparhia Birobidjan și în soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse.