Serghie de la Valaam

Cuviosul Serghie de la Valaam este socotit, împreună cu Gherman, întemeietor al mănăstirii Valaam și luminător al triburilor carelice și finlandeze. Viața lor nu se poate stabili cu siguranță: tradiția îi pune în secolul al X-⁠lea, iar alte știri în secolul al XIV-⁠lea (moartea lui Serghie în 1353 după fișa noastră). Se pomenesc (stil vechi) la 28 iunie și la 11 septembrie. Cinstirea a fost mai întâi locală, apoi, printr-⁠o hotărâre a Sfântului Sinod, în toată Rusia; Biserica Ortodoxă a Finlandei îi cinstește ca luminători ai Careliei.

Ce spun izvoarele

Izvoarele scrise vechi despre Serghie și Gherman sunt foarte puține, iar cele mai vechi povestiri hagiografice sunt mult mai târzii, ceea ce face greu de refăcut viața lor. După tradiția mănăstirii, Serghie ar fi fost grec, din secolul al X-⁠lea, și, împreună cu Gherman, ar fi pus începutul obștii monahale devenite mănăstirea Valaam. Letopisețele vechi ale Novgorodului spun că în 1163-1164, în vremea arhiepiscopului Ioan, moaștele cuvioșilor Serghie și Gherman, făcători de minuni novgorodeni, au fost aflate și mutate la Novgorod din calea invaziei suedeze. După alte date a trăit în secolul al XIV-⁠lea: o însemnare de pe o carte veche de la Sofia din Novgorod spune că „în anul 6837 (1329) a început să trăiască pe insula Valaam, pe lacul Ladoga, bătrânul Serghie”, iar altă însemnare spune că la întemeietor a venit Gherman în 1393. Istoricii de azi socotesc că mănăstirea a început spre sfârșitul secolului al XIV-⁠lea, poate între 1389 și 1393, după „Povestirea despre mănăstirea Valaam” din secolul al XVI-⁠lea, în vremea arhiepiscopului Ioan al II-⁠lea al Novgorodului. Multe documente despre începuturile ei s-⁠au pierdut, între altele în războaiele ruso-⁠suedeze; cele mai vechi păstrate sunt din secolul al XVI-⁠lea.

Pomenirea

După tipic, 11 septembrie amintește ultima mutare a moaștelor din Novgorod înapoi la Valaam, când primejdia suedeză a trecut, și așezarea lor adânc sub piatră, unde se află și azi. După altă variantă, dintr-⁠un manuscris din secolul al XVI-⁠lea publicat de N. A. Ohotina-⁠Lind, sărbătoarea de la 11 septembrie a fost rânduită la mijlocul secolului al XVI-⁠lea în amintirea mutării moaștelor lui Serghie din Novgorod, unde a murit, și a îngropării lor lângă moaștele lui Gherman („sfânta unire”). Prăznuirea de la 28 iunie, la început numai locală, s-⁠a rânduit la mijlocul secolului al XVIII-⁠lea, legată de târgul ce se ținea sub zidurile mănăstirii; apoi Sfântul Sinod a poruncit cinstirea în toată Rusia a sfinților de la Valaam, cu zilele de 28 iunie (11 iulie stil nou) și 11 septembrie (24 septembrie stil nou).