Grigorie Troițki

Sfântul Sfințit Mucenic Grigorie Troițki (1870-1921), preot, a slujit în bisericile din gubernia Stavropol și din regiunea Kuban. În 1921 a fost arestat de Comisia extraordinară Kuban-⁠Marea Neagră sub învinuirea de „agitație contrarevoluționară”, pentru predicile sale împotriva denunțurilor și a nepredării impozitului în produse. A fost osândit la moarte și executat la 28 septembrie 1921, la Krasnodar, împreună cu alți preoți. A fost proslăvit în anul 2003.

S-⁠a născut la 1 octombrie 1870 în satul Gromok, ținutul Morșansk, gubernia Tambov (azi raionul Bașmakovo, regiunea Penza), în familia unui slujitor al Bisericii. După seminarul din Stavropol a fost rânduit, la 22 iulie 1892, psalmist la biserica Intrarea în Biserică din stanița Pașkovskaia, regiunea Kuban. Între 1894 și 1896 a fost învățător la școala bisericească din stanița Dolzanskaia. La 20 august 1895 a fost hirotonit diacon, iar la 22 iulie 1896 preot la biserica Acoperământul Maicii Domnului din satul Sandata, ținutul Medvejeni, gubernia Stavropol. A fost și conducător și învățător de religie al școlilor bisericești din acest sat, iar din 1897 misionar împotriva sectelor și (1898-1901) împotriva budismului în cel de-⁠al patrulea protopopiat al guberniei Stavropol. Din 28 august 1903 a fost preot la biserica Arhanghelului Mihail din satul Aleksandrovskoe, gubernia Stavropol, și totodată învățător de religie la școlile ministeriale și membru și secretar al secției Aleksandrovskoe a Consiliului școlar eparhial.

La 19 aprilie 1904 a fost mutat din nou în regiunea Kuban, ca preot la biserica Sfânta Treime din stanița Dolzanskaia, unde a fost învățător de religie la școala ministerială pentru nelocnici, conducător și învățător al școlilor bisericești de băieți și de fete (până în 1909). Din 1906 a fost anchetator duhovnicesc în al cincilea protopopiat al regiunii Kuban. În 1911-1913 a fost delegat al clerului alb la congresele de district și eparhiale. La 30 mai 1913 a fost mutat preot la biserica Înălțarea din stanița Pașkovskaia, unde a fost conducător al școlii bisericești (până în 1914) și învățător la școlile de băieți și de fete. Totodată a fost îngrijitor de sector al comitetului din Ekaterinodar pentru trezvia poporului și membru al comitetului de control al școlii eparhiale de fete din Ekaterinodar. A primit medalia Crucii Roșii pentru participarea la activitatea Societății ruse a Crucii Roșii în războiul ruso-⁠japonez din 1904-1905.

Din ianuarie 1921, în urma arestării președintelui conducerii fabricii eparhiale de lumânări, a îndeplinit rolul de membru al conducerii, iar în iulie episcopul Serghie (Lavrov) al Kubanului i-⁠a încredințat oficial conducerea fabricii. La 15 septembrie a fost chemat la Comisia extraordinară Kuban-⁠Marea Neagră și arestat sub acuzația de corespondență cu clerici reprimați și de „agitație contrarevoluționară”. Nu s-⁠a recunoscut vinovat, dar nu a ascuns că în predici condamna denunțurile împotriva celor care ascund grâul sau nu predau impozitul în produse. La 22 septembrie un ajutor al împuternicitului pentru cler a întocmit un raport, propunând să fie trimis în gubernia Arhanghelsk, căci „prezența lui în hotarele regiunii Kuban-⁠Marea Neagră nu este admisibilă în interesul construirii puterii sovietice în Kuban”. La 23 septembrie Colegiul Comisiei l-⁠a osândit la moarte ca „dușman al poporului muncitor”. A fost executat la 28 septembrie 1921 împreună cu preoții sfințiți mucenici Andrei Kovaliov, Grigorie Konokotin și Ioan Iakovlev. Numele lui a fost trecut în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Rusiei prin hotărârea Sfântului Sinod din 26 decembrie 2003.

Este pomenit la 28 septembrie, la 3 octombrie, în Soborul sfinților din mitropolia Kuban, și la 7 februarie, în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse (stil nou, ultimele două zile schimbătoare).