Gurie

Sfântul Cuvios Mucenic Gurie este numărat între cuvioșii mucenici ai mănăstirii Botezul Domnului din Kostroma: ieromonahii Trifilie, Macarie și Savatie, ierodiaconul Atinoghen și monahii Varlaam, Dionisie, Iov, Irodion, Simeon, Chiril, Maxim, Ioasaf și Gurie. Calendarul nu spune nimic despre el în afară de numele său în acest șir; povestim aici întâmplarea întregii obști.

Kostroma este din veacul al XVII-⁠lea unul dintre simbolurile biruirii Vremii Necazurilor. O pagină slăvită a istoriei ei este nevoința monahilor mănăstirii de bărbați Botezul Domnului, uciși de năvălitorii polono-⁠lituanieni și de ajutoarele lor la 30 decembrie 1608. Mănăstirea fusese întemeiată în anii 1420 de Cuviosul Nichita din Kostroma, ucenic și rudă a Cuviosului Serghie de Radonej, într-⁠un cartier din preajma orașului, și la începutul veacului al XVII-⁠lea era bine rânduită.

În toamna anului 1608, trupele susținătorilor lui Fals Dimitrie al II-⁠lea, numit de popor „hoțul din Tușino” după locul taberei sale, au biruit oastea guvernamentală la Rahmanțevo și la Rostov. Ca și locuitorii altor orașe (Iaroslavl, Uglici, Romanov, Vologda, Galici), kostromenii au hotărât să jure credință hoțului din Tușino, nădăjduind poate să scape astfel de pustiire. O solie de nobili și orășeni, în frunte cu arhimandritul Teodosie al mănăstirii Ipatiev și cu egumenul Arsenie al mănăstirii Botezului, a mers la Tușino. Dar curând, desfrâul violenței năvălitorilor a dus la răscoala populară: la sfârșitul lui 1608 s-⁠au ridicat Galici, Vologda, Totma și Nijni Novgorod, iar în Kostroma a fost răsturnată noua putere; voievodul trădător, prințul Gorbatîi-⁠Mosalski, a fost prins și omorât de kostromeni.

Pentru a înăbuși răscoala, tușinenii au trimis detașamente pedepsitoare: colonelul Lisovski și căpitanii Stravinski și Lancoronski cu două mii de cazaci și 608 mercenari. Miliția pământului, slab organizată, nu a putut ține piept unei oști profesioniste. La 28 decembrie (stil vechi) 1608 năvălitorii au luat Kostroma, dar au întâmpinat împotrivirea monahilor mănăstirii Botezului. La 30 decembrie (stil vechi) mănăstirea a fost luată cu forța și jefuită, iar apărătorii ei au căzut mucenici. Istoricul bisericesc kostromean I. V. Bajenov (1855-1920) scria că monahii, rămași credincioși țarului Șuiski, s-⁠au închis în mănăstire, hotărâți să piardă comorile și averea și chiar viața, decât să-⁠și calce datoria și jurământul, și au pierit toți de mâna tâlharilor, după ce mănăstirea a fost luată cu forța. Tâlharii au jefuit apoi icoanele sfinte, vasele, veșmintele și cărțile și au nimicit hrisoavele.

Sinodicul mănăstirii (de la sfârșitul veacului al XVI-⁠lea și începutul celui de-⁠al XVII-⁠lea) păstrează o însemnare cu lista victimelor tușinenilor: frații, slugile și slujitorii, creștinii mănăstirii, uciși de dușmanii țarului și de lituanieni, între ei monahul Gurie. Urmează numele a trei slugi, cinci slujitoare și treizeci și patru de țărani ai mănăstirii din opt sate. Au căzut și monahii mănăstirii Înălțarea Crucii din Kremlinul kostromean, arhimandritul Ghenadie, ieromonahul Antonie și nouă monahi.

Biruința năvălitorilor nu a durat. În februarie 1609 o nouă răscoală a cuprins Kostroma, mulți nobili trădători au fost înecați în Volga, iar detașamentul rămas s-⁠a închis în mănăstirea Ipatiev, dar a fost curând zdrobit de oastea condusă de voievodul David Jerebțov. Amintirea celor uciși a fost cinstită an de an în mănăstire; rânduiala de trapeză din prima jumătate a veacului al XVII-⁠lea cerea ca la 30 decembrie să se cânte parastas și să se slujească Liturghia în sobor pentru frații, slugile, slujitoarele și creștinii mănăstirii uciși. Pomenirea a continuat și după ce, în veacul al XIX-⁠lea, mănăstirea a fost prefăcută în mănăstire de maici, numită Botezul-⁠Anastasia, până la închiderea ei cu forța în veacul al XX-⁠lea. Reînnoirea mănăstirii, începută în 1990, a adus și reînvierea vechilor datini. La 5 martie 2004 Patriarhul Alexei al II-⁠lea a întărit lista Soborului sfinților din Kostroma, în care se află și numele apărătorilor mănăstirii căzuți în Vremea Necazurilor. De atunci sunt cinstiți ca sfinți locali ai pământului Kostroma. Sunt pomeniți la 5 februarie, în Soborul sfinților din mitropolia Kostroma.